She's mine (Seria "Îmi aparții")

Capitolul 6

Amalia

-Imi este frica de sentimentele pe care incep sa le am pentru tine si pe care nu ar trebui sa le am.
Eu nu sunt asa. Eu nu sunt o fata vulnerabila, dar gura mea mare ma ia mereu pe dinainte. Asta si apropierea prea brusca de barbatul asta care arata ca un zeu cu suflet de demon.
-Dar stai linistit! Nu o sa imi las nenorocita de inima sa simta nimic pentru tine. Esti doar un criminal la fel ca ceilalti oameni ai tai, iar eu nu vreau sa am vreo treaba cu unul ca tine!
Hades isi paraseste locul de la biroul sau si apare in fata mea. Ochii sai arunca sageti in ai mei si pot sa jur ca in irisii sai negrii vad o scanteie de dezamagire.
Ranjensc spre el multumita de discursul meu. Nu trebuie sa ma las influențată de ceea ce se intampla intre noi. Ce ar spune parintii mei daca ar mai fii in viata si ar afla ca sunt atrasa de un criminal cu sange rece? Nici nu vreau sa imi imaginez. Moartea lor a fost provocata de tipii ca el. Bingo! Asta trebuie sa imi repet in cap de cate ori il vad.
Imi mentin ranjetul prezent pe fata, chiar si stunci cand barbia imi este stransa cu putere intre degetele sale. Chiar daca este putin dureros, am trecut prin lucruri mai rele cu zambetul pe buze. Tot ce trebuie sa fac este sa nu uit cine sunt eu si cine este el.
-Nu ti se pare ca esti cam egoista, roscato?
-Nu ti se pare ca tu esti cam egoist, brunetule? Tu ma tii aici cu forta, nu eu.
-La dracu, femeie nebuna! Fac asta ca sa te protejez.
-Nu as fii avut nevoie de protecție daca tu nu m-ai fii tinut captiva aici.
Degetele sale imi parasesc barbia, dar privirea sa nu. Ma trag inca un pas in spate pentru a pune distanta intre noi. Nu vreau sa il am atat de aproape de mine si nu pentru ca imi este frica de el, ci pentru ca mi se pare atat de sexy cand e nervos.
-Oh, iubitule, spun eu facand aluzie la apelativul folosit deoseori de el pentru a mi se adresa. Te rog sa iti aduci aminte mereu cand ma vei vedea de acum incolo ca tu ma poti tine aici. Ma poti viola. Iti pot satisface nevoile tale animalice cu mine, dar niciodata nu imi vei face inima sa se deschida pentru un criminal ca tine.
Ii intorc spatele invingatoare, dar trebuia sa imi dau seama ca demonul asta nu ma va lasa sa plec cu una cu doua.Palma sa imi cuprinde gatul lipindu-ma de pieptul lui.
-Oh,iubito! Stii cat de periculos este sa faci o asemenea oferta unuia ca mine. Cuvintele soptite de el langa urechea mea, imi trimit mii de fiori in tot corpul facandu-mi feminitatea sa pulseze doar la auzul lor.
- Pentru că sa fii sigura ca voi profita de oferta facuta de tine si o sa te pedepsesc, iar si iar pana cand, face el o pauza lingandu-mi exasperant de lent lobul urechii.
-Pana cand ce?
-Pana cand imi vei da inima ta.
Inainte sa il contrazic, Ares apare in birou fara sa bata. Acesta isi arunca privirea spre Hades ranjind, iar apoi spre mine. Ii arunc si eu la randul meu o privire destul de urata, iar el nu face altceva decat sa isi ridice sprâncenele atotștiutor.
-Nu am vrut sa va intrerup, rosteste el intr-un tarziu.
-Nu ai intrerupt nimic, ii raspund categoric.
-Esti sigura? Pentru ca puteam sa jur ca daca mai intarziam putin ajungeam in mijlocul conceperii nepotului meu.
-Esti un nenorocit, tip eu la el. Amândoi sunteti niste criminali nenorociți, strig eu parasind biroul.
Cobor scarile spre bucatarie, dorind sa beau o un pahar cu apa, urmand sa plec inapoi in camera mea, doar ca raman blocata cand vad doua fete care par cam de aceeasi varsta cu mine stand pe scaunele de la masa.
Cele doua se opresc din vorbit si isi îndreaptă privirile spre mine. Bruneta este cea care se ridica de la masa venind in intampinarea mea.
-Deci,tu trebuie sa fii noua iubita a lui Hades, spune ea uitandu-se la mine fascinata.
-Eu nu sunt iubita nimanui, strig eu exasperata .
-Oh, imi placi si mai mult acum, tipa bruneta entuziasmata luandu-ma in brate.
           Blonda se ridica de pe scaun venind si ea langa noi. Era superba. Cu ochii sai albastrii si parul de un blond spre auriu parea mai mult o zana care a aparut accidental in acest loc plin de demoni. In schimb bruneta cu ochi identici cu ai lui Hades, arata mai mult o mica diavolita care vrea sa para inofensiva, dar in realitate nu este.
-Eu sunt Hope, sora lui Hades, mi se adreseaza aceasta scotandu-ma din gândurile mele.
-Iar eu sunt Deborah, mi se adreseaza  blonda zambind timid.
-Eu sunt Amalia.
-Si Amalia, de unde esti? Nu am mai auzit un nume ca al tau.
-Sunt din Romania.
-Interesant.
    Dupa ce am povestit si m-am amuzat pe diverse subiecte cu cele doua fete ii vad si pe cei doi nenorociți cum coboara scarile spre sufrageria care era openspace cu bucataria. Imediat cei doi isi fac apariția langa noi facandu-ne sa ne oprim din vorbit.
-Eu trebuie sa plec, dar ne vedem mai tarziu, ne anunta Hades pe toate, privirea poposindu-i pe mine.
-Sa ai grija, altfel te omor striga bruneta spre Hades,care deja intrase in lift.
-Tu ai ramas drept bona, il intreb pe Ares al carui brat poposea peste umarul lui Deborah care parea ca devenise stana de piatră sub bratul sau.
-Se pare ca da, spune el luand un strugure de pe masa bagandu-l intre buzele lui Deborah.
        Intre astia doi mai mult ca sigur se intampla ceva. Ori asta, ori Ares o tot bate la cap pe saraca fata care si fara el langa, e destul de introvertita.
        De-a lungul serii am jucat un joc cu intrebari la rugamintele lui Hope pentru a ne ajuta sa ne cunoastem mai bine. Ei bine eu pe ei si ei pe mine. Am aflat ca fetele au la fel ca mine, 19 ani, iar Ares 21 de ani. Puteam sa jur ca e mult mai mare decat mine, datorita aspectului sau impunator, dar se pare ca m-am inselat.
       S-a facut tarziu , iar Hades inca nu a aparut. Fetele s-au dus sa doarma intr-o camera, iar eu m-am retras in camera mea. Nu voiam sa raman singura cu Ares pentru ca nu mi-as fi putut tine gura si l-as fii intrebat de Hades.
       Nu stiu de ce sunt ingrijorata. Pana la urma el nu inseamna nimic pentru mine. Nu vreau sa insemne!
,,-Amalia, esti prea mica. Nu poti intra acolo.
-Te rog, vreau sa am o imagine cu ei pentru ultima data!
Doctorita, pare sa stea pe ganduri, dar intr-un final da din cap. Dupa ce se asigura ca nu e nimeni in jur, deschide usa de la subsolul spitalului si imi face semn sa intru.
Dupa ce parcurgem impreuna holul intunecat, aceasta isi scoate cheile din buzunarul halatului alb si descuie usa . Era o sala mare care avea un miros oribil.
Doctorita se indreapta spre un perete care era facut din tabla cu cateva usi. Aceasta deschide una dintre ele, scotand o targa.
-Draga, aici este fratele tau, Andrei Pop.
Ma indrept cu pasi marunti spre targa pe care trebuia sa se afle fratele meu, insa nu era el pe targa...ci eu"
Tresar speriata, inca nerealizand daca cosmarul a luat sfarsit sau va continua. Incep sa ma zbat cand doua brate ma lipesc de ceva tare. Incep sa urlu cand vad ca nu pot sa evdez, insa tipetele mi se opresc in gat cand simt buzele cuiva peste ale mele.
-Iubito, liniștește-te! Sunt eu.
Fara sa ma mai gandesc, imi unesc buzele din nou cu ale lui Hades, insa nu pot sa imi explic ce m-a determinat sa fac asta.
Acesta imi ridica corpul punandu-ma peste el . Ii simt bratele mari cum imi înconjoară corpul, dar nu am puterea sau dorinta sa protestez . Daca as fi fost putin mai treaza m-as fi judecat pe mine insumi pt faptul ca nu ar trebui ca mainile care au ucis atatia oameni sa imi aduca liniste, ci doar oroare, insa acum vreau doar sa dorm si sa uit de visul ala. Inainte de a cadea prada somnului il aud cum zice ceva in italiana ce ma face involuntar sa zambesc. Am inteles ce a zis, dar vreau sa ma prefac ca nu.
-Ti amo, principessa del mio inferno! (Te iubesc, prințesa infernului meu!)