Capitolul 9

645 55 12
                                    

Hades
Telefonul imi suna pentru a doua oara la mine pe birou. Ma scuz in fata angajatiilor mei pentru întreruperea sedinței si ii raspund lui Hope.
-S-a intamplat ceva surioara?
-Amalia..., e plina de sange,Hades, strigă ea disperată în interfonul telefonului.
-Ce, spun eu dand cu pumnul in masa fara sa realizez. Cum s-a intamplat? Unde este Ares?
Hohotele surorii mele si ale lui Deborah ma fac sa realizez cat de grava este situatia, dar si cat de prost am fost sa o las in casa aia singura.
Dupa cateva ore sunt din nou in Palermo, fugind pe holurile spitalul Maria Eleonora spre salonul in care se afla ea. Fix înainte să deschid ușa salonului un asistent puțin mai scund se poziționează în fața mea, presându-si mâinile de piptul meu.

-Domnule, nu puteți intra aici, se răstește el la mine când vede că nu îi dau ascultare.

-În loc să vorbești degeaba mai bine m-ai spune ce are!

Îmi scot mâna din gâtul său când văd că se înroșește la față mai rău decât un rac, asteptând să îmi răspundă.

-Nu vă pot comunica nicio informație în legătură cu starea pacientei. Pot face asta doar dacă sunteți rudă cu ea.

-Sunt logodnicul ei, idiotule!

-În regulă! Pacienta a încercat să se sinucidă, iar acum asistentele se ocupă de rănile domnișoarei.

-Nu există asaceva ! Nu mi-ar face niciodată asta!

-S-a tăiat în repetate rânduri pe braț. Unele tăieturi sunt chiar foarte proaspete. Nu știu ce se întâmplă cu pacienta, dar vă propun să îi acordați mai multă atenție pentru că ar pute încerca din nou să o facă.

Asistentul sau doctorul ce pula mea pleca, lăsându-mă lângă ușa salonului. Oare ce a determinat-o să facă asta. Ultima dată era bine, de asta mi-am și propus să plec. Voiam să termin mai repede cu treaba din Spania pentru a o avea mai repede doar pentru mine. Nu puteam să o iau și pe ea cu mine pentru că ar deveni țintă sigură pentru dușmanii mei.

-Hades, ce cauți aici? Nu erai în Spania, mă întreabă Hope sarcastică.

-Unde este nenorocitul de Ares?

-Este cu Deborah. I s-a făcut rău când a văzut-o pe Amalia în baie.

-Despre ce vorbea doctorul? Tentativă de sinucidere? Știi cumva de la ce?

-Nu știu. Cu noi se comporta normal, nu părea să aibă ceva .
-Ares statea mereu cu ea, sigur a vazut ceva.
-Sincer, nu cred că are rost să te iei de Ares. Daca eu si Deborah nu am observat nimic, ce sa mai spun de Ares. Știe cât de importantă este pentru tine și nu cred că ar ascunde ceva de tine.

Are dreptate. Ares știe cât de mult țin eu la ea. Mi-ar fi spus dacă ceva nu era în regulă cu ea, iar Amalia tocmai de asta nu i-ar spune. Trebuie să aflu ce se întâmplă cu ea și să o supun la niște sedințe cu psihologul meu.
               O asistentă isi face loc pintre noi, captandu-ne atenția.
-Puteti sa ne spuneti ce s-a intamplat mai exact? Domnule, nu stiu sa va zic mai mult decat va comunicat medicul. Voiam sa va anunt ca puteti intra, i-am administrat medicamentele.
-Cand o sa fie externata, o intreaba Hope.
-Astazi, ranile nu sunt grave, dar a pierdut foarte mult sange de asta i-am si facut o perfuzie cu vitamine. Pacienta poate pleca imediat ce i se termina perfuzia.
       Amalia m-a ignorat tot drumul spre casa, vorbind doar cu Hope. Voiam sa o oblig sa vorbesca cu mine pentru ca nu inteleg deloc distantarea asta dintre noi. Parca eram impreuna, iar acum nu vorbeste deloc cu mine. Nu voiam ca Hope sa asiste la vreo scena dintre noi doi pentru ca stiu cum se va termina. Ranjesc la gandul asta, asteptand ca sora mea sa plece.
-Acum spune! Ce ai cu mine, o intreb eu imediat ce sora mea a plecat.
-Nu am nimic. Doar vreau sa scap de tine, nu vezi!?
-Asa vrei tu sa scapi de mine, tip eu la ea incat bodyguardul plecase din sufragerie.
-Daca doar asa pot. Mi-ai pus 5 bodyguarzi sa ma pazeasca plus Ares care se tot plimba pe aici, deci nu puteam fugii.
   Vorbele sale imi calca cu foc pe suflet, dar nu trebuie sa las sa para ca sunt doborat. Sunt seful unei mafii, ce dracu'!
-Deci, tu asta vrei? Vrei sa scapi te bine?
     S-a speriat. O vad in ochii ei. Frica cu care ma privea la inceput si pe care a incercat sa o ascunda. Speram sa nu o mai vad vreodata, dar se pare ca soarta nu e de partea mea .
-Spune, Amalia! Asta vrei?
-D-da.
      Ranjesc scotandu-mi la iveala dintii. Ma amuza. Ma amuza frica asta a ei cand stiu ca eu sunt cel care i-o provoaca. O sa ajung in infern din cauza a ceea ce simt pentru ea, dar nu imi pasa. E a mea si o sa ramana langa mine. In infernul meu de pe pamant, iar apoi in cel de dupa.
-Of, iubito e bine sa vrei.
       Ma duc spre bucatarie , iar ea vine dupa mine de parca i-as fii zis asta. Ii torn in pahar suc de portocale si il pun pe masa la care se asezase.
-Bea!
-Nu imi spui tu ce sa fac!
-Te las sa alegi ori bei, ori...
-Ori?
-Ori te fut pe masa asta. Este alegerea ta cum vrei sa ne folosim de ea.
-Esti un nesimtit! Ai plecat sa te futi cu altele, iar scum mai ai si pretentii!?
-Deci,asta era problema. Esti geloasa, iubito?
-Nu in viata asta si nu pe panaramele cu care te futi!
     Acum chiar nu imi pot oprii ranjetul pe care il am.  Se pare ca micul meu ingeras este gelos. Chiar daca imi place, vreau sa o fac sa vada ca nu are pe cine. Ea e singura femeie pe care o iubesc si pe care o sa o iubesc vreodata!

She's mine (Seria "Îmi aparții")Where stories live. Discover now