Poeziile Miei - volumul I: Somn (Finalizat)

Cultivând iubirea

Nu-ți suport un gram de lipsă
Și n-am crezut s-ajung așa,
Să tremur ca-ntr-o dependență
Ducând dor de gura ta.

Norocul meu că-mi ești aici
Veșnic de acum în colo,
Trupu-ți cald, însă răcești,
Mânjind în roșu tot covorul.

Deci altfel spus, îti dezbrac corpul,
Și-ți descopăr pielea fină,
Aventurându-mă prin tine
Cum o făceam odată.

În final trecându-mi dorul
Mergem ușor prin grădină,
Și așezându-te prin tufe
Îți admir tăcerea.

N-am cuvinte să-ți mai spun
Cât îmi ești de dragă.
Chiar și putrezind prin roșii
Ochii-mi aduc plăcerea.

Desfigurată sân cu sân
Cu viermi curgând din tine,
Plantez chiar în pieptul tău
Ceapă drept iubire.

Periodic te-n-grijesc
Și vin mereu la tine,
Să curăț buruienile
Crescute-n rămășițe.

Urzicile din jurul tău
Le ard cu pesticide,
Sa-ți dovedesc că pentru tine
Am mai mult decât iubire.

Printre coastele rămase
Răsare ceapa noastră.
Mai înaltă și frumoasă
Ca restul din grădină.

Vie ceapă, precum tine,
Care zi de zi șoptești,
Cât de bine-i pentru tine
Că ai scăpat de neglijenți.

Norocul tău, mă ai pe mine,
Și n-am să te las fără soț.
Veșnic pururi, tu cu mine,
Grădinărim fără rost.