•SERENITY• NAMKOOK➡️YOONKOOK

25

Două săptămâni mai târziu, cei doi se aflau la un orfelinat, vizitând copiii, după ce Yoongi făcuse o donație generoasă acelui centru.

YG-îți plac copiii? Întreabă în timp ce îl ține de mână și înaintează spre camera de zi, acolo unde cei mici se aflau acum.

JK-cui nu-i plac? Răspunde cu o întrebare, Yoongi dând din umeri, oprindu-se în fața unei uși de lemn. Bate de două ori, o femeie în vârstă deschizând-o.

X-Yoongi, dragă, ai venit din-nou? Întreabă uimită, acesta aprobând și arătând apoi spre Jungkook.

YG-cu iubitul meu chiar. Anunță mândru, Jungkook aplecându-se ușor.

X-mă bucur să te cunosc, frumosule!

Ray, un băiețel de 7 ani le întrerupe discuția acestora

RAY-yoongi hyuuuuung! Țipă și se lipește de piciorul său, în spatele lui venind aproape toți copiii, înghesuindu-se să-i îmbrățișeze pe cei doi. Nu conta că pe Kook nu îl cunoșteau. Dacă era cu Yoongi, sigur era o persoană bună care merita pupici și îmbrățișări.

YG-ce faceți, copii? Întreabă lăsându-l pe cel mic jos din brațe, înaintând ușor spre covor, acolo unde erau împrăștiate tot felul de jucării.

Copiii- bineee! Răspund ei în cor. Cei doi le răspund cu un zâmbet, iar cat Jungkook se așază pe jos, începând să facă cunoștință cu ei, iubitul său se duce la cei 3 adolescenți din colțul încăperii.

Luka, în vârsta de 14 ani, Rebecca în vârsta de 14 ani și Erik în vârsta de 16 ani.

YG-ce faceți, puilor? Întreabă așezându-se lângă ei, Rebecca și Erik zâmbindu-i, mai puțin Luka, care privea în jos timid și retras.

Rebecca- eu sunt bine, Yoongi! Am luat nota 10 la matematică ieri. Mulțumesc că m-ai ajutat să învăț! Exclamă fericită, luându-l în brațe, acesta ciufulindu-i ușor părul, privindu-l apoi pe Luka care nu schița nimic, apoi se uită confuz la cei doi, Erik făcându-i semn să iasă cu el până afară din încăpere.

Se ridică de pe jos, apoi ies din cameră, nu înainte de a-l anunța pe Kook, care apropo, se distra de minune cu copiii.

YG-ce s-a întamplat cu el?

Erik-umm.. nu știu cum să-ți z..zic, hyung... se fâstâcește ușor în fața lui.

YG-spune-mi doar.

Erik-a...a început să..să aibă câteva schimbări...știi.. pubertate? Încearcă să-i spună rușinat, iar Yoongi înțelege imediat. Luka avea nevoie de răspunsuri și de discuții cu cineva de sex masculin. Era normal să nu se simtă în largul lui și speriat, în centru erau numai femei angajate și era normal să-i fie rușine.

YG-vorbesc eu cu el. Tu ești bine? Întreabă apoi, aranjându-i tricoul și părul, cel mic zâmbind.

Erik-cât se poate..

YG-orice ar fi, să mă suni, bine? Nu contează că e de bine sau de rău, da? Cel mic aprobă, apoi aceștia intră înapoi în cameră, Yoongi ducându-se direct la Luka, luându-l de manuță și mergând cu el spre banca din fața instituției.

YG-ce faci, puștiule? Ești supărat pe mine? Îl întreabă încet, privind apoi cum ușor, ușor ochii acestuia devin plini de lacrimi. Heeeeei! Îl strigă ușor, lipindu-i capul de pieptul său.

Luka-e..eu.. își trage nasul, Yoongi masându-i spatele, șoptindu-i:

YG- e totul bine, puiule! Te-a supărat cineva? Acesta neagă ușor. Atunci? Cel mic nu spune nimic. Spune-i lui hyung ca să știe cu ce să te ajute, micuțule. Îl roagă, dar cel mic neagă din-nou.

Luka-m..mi-e ru...rușine.. șoptește.

YG-nu are de ce. Promit că rămâne între noi discuția asta. Ai încredere. Luka îl privea cu ochii sclipindu-i încercând să se asigure că poate avea încredere în cel mare, cu toate că știa de mai mult timp că poate avea.

Luka- co..corpul meu....

YG-s-a întâmplat ceva? Luka aprobă timid, Yoongi zâmbindu-i.

YG-ești un adolescent acum, puiule. E normal să apară schimbări. Te dezvolți. Îl anunță.

Luka-dar nu imi pla..place. Spune sincer. Yoongi îl ia ușor în brațe, începând să discute cu el despre acest moment din viața celui mic.

-Jungkook-

De când am intrat în camera asta, toți copiii au sărit pe mine, dându-mi mulți pupici și îmbrățișări, dar nici că mă supărau.

Erau copii cu vârsta cuprinsă intre 3-16 ani, dar ce m-a țocat a fost că toți erau lafel de educați și liniștiți. Când Yoongi a iești cu Luka afară, i-am chemat și pe cei doi langă mine și ceilalți copii, începând să ne jucăm împreună.

Sara, micuța fată în vârstă de 5 ani, a stat lipita numai de mine, acum fiind așezată la mine în poală, jucându-se cu o păpușă.

Sara- oppa... tu eți iubitul lui Yoongi-oppa? Întreabă arătându-și micii dințișori, iar eu aprob.

Sara-să ai glijă de el. Spune serioasă, iar eu o asigur că voi avea.

Aceasta s-a dus să se joace împreună cu prietenii ei, iar eu m-am așezat pe un scaun din colț, privindu-i.

Erau drăguți, dar din păcate, nu au avut norocul de a avea o familie. Trebuiau să stea aici, lipsa părinților făcându-și simțită prezența mai mereu în viața lor, iar asta mă întrista enorm. Știam că mai mult decât să vin aici, să stau cu ei și să le ofer câteva lucruri, nu aveam ce să fac.

Vreau și eu un bebe. Gândul îmi străbate rapid mintea, obrajii devenindu-mi rapid roșii. De ce m-am gândit la asta? Răspunsul era că nu știam, dar toți copiii mi-au dat un sentiment de libertate și pozitivitate. Zâmbeau, țipau, alergau și se jucau. Erau minunați. Mereu mi-am dorit un bebeluș și mă gândeam încă de cand aveam 17 ani cum voi fi ca tată. Poate vi se par niște ganduri prea mari pentru un adolescent, dar mereu am fost curios în această privință. Vreau sa fiu un părinte bun și de încredere, îi care copilul să poată avea încredere în mine.

YG-ai cam gândit cu voce tare, bebe. Îmi șoptește la ureche în timp ce îmi mângâie ușor spatele zâmbind. Imediat cum l-am auzit, m-am uitat la el cu ochii sclipindu-mi.

JK-e..eu.. nu te su..supăra.. șoptesc puțin înfricoșat. Se uită calm la mine, spunându-mi apoi:

YG-e totul bine, pui. Ca să îți spun sincer, am aceleași gânduri. Șoptește iar eu mă uit mirat la el.

JK-c..chiar? El aprobă calm, apoi m-a luat de mână și am mers să ne jucăm cu copiii.

M-a liniștit.

-Yoongi-

Plecasem de la centru, aflându-ne în drum spre parc. Era abia ora 19. Conduceam atent în timp ce îl priveam din când în când și pe Kook, care își butona liniștit telefonul. Faptul că își dorea un bebe, ca și mine de altfel, mă bucura, dar în același timp, mă îngrijora. Are 22 de ani și e băiat. Puteam, într-adevăr, să adoptăm unul, dar sincer, nu știu care îi e dorința. Vrea să încerce să rămână însărcinat? Imposibil nu e, dar nu știu cât de periculos e. Îl voi susține indiferent de alegere.

Chiar voi vorbi cu el acum, în parc.