Dezordine sentimentală

Capitolul 13: Schimburi umane și tragedia celor trei frați

♡
Îți urez lectură plăcută!

" My daddy was a green-eyed mountain Jack. Because i'm evil. My middle name is misery. Well, i'm evil, so, don't you mess around with me. I never looked for trouble, but i've never ran. I don't take no orders, from no kind of man. "

Austin Butler (from Elvis) - Trouble

 

Alexander îi prinse brutal brațul Anyei și o așeză pe scaunul mașinii, poziționându-se și el în fața volanului.
Avea de gând să ducă mașina în afara depozitului învechit. Nu-i putea pune în pericol siguranța fetei. Nici măcar nu se putea gândi la așa ceva. Era inadmisibil să facă un asemenea lucru și nu putea înțelege de ce fata-l urmărise până aici. De ce se ascunsese în portbagajul mașinii?

  Nu avea un răspuns pentru acest lucru și știa că nu avea cum să o ducă înapoi acasă. Timpul era în defavoarea lui, așa că doar o privi dezaprobator.

  Anya își puse palmele între picioare, încolăcindu-și degetele între ele. Nici nu mai știa la ce să se gândească. Tot tumultul emoțional pe care-l trăia o bulversa în totalitate. Gândurile ce-i năvăleau mintea nu erau cele mai frumoase la care putea ea să spere și nici nu-și dorea să le dea cumva crezare.   Nu voia să renunțe nicicum la Alexander, dar simțea că se va pierde pe ea dacă va continua să iasă cu acesta. Familia din care făcea parte el era mult prea mult pentru ea. Nu putea duce așa ceva în spatele-i micuț. O depășea cu mult și începea să regrete faptul că se întoarse pentru el din drum.

  Acum putea fi acasă, în România, în siguranță, dar sentimentele îi fuseseră mult prea puternice. Nu putuse să le facă față și totuși, nu ar mai fi plecat acum. Ceva inexplicabil o ținea în acest loc. Dragostea ardea în ea ca o văpaie încinsă și simțea că nu-i poate face față. Nu-l putea părăsi pe acest brunet superb. Era tot ceea ce visase ea vreodată.

— Uite, șoptise bărbatul și își dădu geaca de piele jos, urmând să facă la fel și cu vesta.

  Nu voia să o știe pusă în nici cel mai mic pericol și avea de gând să renunțe la sine însuși dacă acest lucru avea să-i cumpere ei siguranța.

— Ce, ce faci? îl întrebase șatena fără să-și ascundă măcar puțin emoțiile ce o năpădeau cumplit, aproape dureros de tare.

  Brunetul îi așeză vesta peste trup și i-o prinse până aceasta se strânse pe a sa talie micuță. Acum aproape că nu mai putea respira sub presiunea acelei veste și simțea cum corpul începe a-i transpira, dar nu se plânse nici măcar o clipă de acest lucru.

— Nu o să-ți riști viața fără rost. Nu o să te las, șopti el și își mutase privirea spre a-i săi ochi viu pigmentați în culoarea frumoasei naturi. Nu înțeleg ce ai avut în cap, Anya. De ce ai venit aici? continuase el.

  Alexander își scărpina nervos scalpul și  aproape că-i venea să lovească volanul din cauza nesăbuinței pe care o avusese fata. Nu ar fi trebuit să vină aici! Se punea în pericol de bună voie. Ar fi trebuit să se gândească de o sută de ori înainte de a face acest lucru.

— Să nu te miști din mașină și caută să stai între banchete, jos. Nu aș suporta gândul că ai putea păți ceva. Te rog, ai grijă!

  Anya se cutremură cu totul când auzise vorbele pe care Alexander i le spusese. Abia acum realiza în ce intrase de bună voie. Îi făcuse probleme și lui. Acum putea pune pariu că nu mai poate scăpa din această situație oribilă nici dacă ar vrea acest lucru. Deja era prea târziu și știa și ea acest lucru.