Dezordine sentimentală

Capitolul 14: Cearta dintre frați și atacul de panică

♡
Îți urez lectură plăcută!

" Another hero, another mindless crime. Behind The curtain, in the pantomime. Hold the line. Does anybody want to take it anymore? The show must go on!"

Queen - The show must go on

  Alexander deschise nervos ușa casei, aproape că o izbise de perete, dar ce mai conta acest lucru? Furia aproape că-i dădea peste răscoale. Ura faptul că Anya se băgase în probleme de una singură, aproape fiind conștientă de urmările nefaste care aveau să vină la pachet cu nesăbuirea ei nefirească.

  Fata nu mai făcuse niciodată un gest ca acesta, fusese prima dată. Trebuia să știe la ce să se aștepte, dată fiind convorbirea abruptă ce avuse loc în aceasta dimineață între el și Walton.

— Explică-mi ce ai vrut să faci! spuse bărbatul cu ochi căprui și își așezase acum brațele în jurul corpului, lăsându-le pentru puțin timp să se bălăngăne pe lângă trupu-i mare.

  Anya îl privi rușinată, negăsindu-și curajul necesar pentru a-i putea înfrunta nervii brunetului. Nici nu avea ce să-i explice. Nu-și putea explica nici măcar ei ceea ce vruse să facă. Era neclar pentru ea motivul pentru care o făcuse. Nu putea să-i răspundă cu aproape nimic.

  Fusese curioasă și speriată pentru el. Avusese un sentiment ciudat și nu-l putuse reteza în niciun fel. -acesta era motivul?- Oare-i putea spune acest lucru? – Nu! Ar fi fost de-a dreptul absurd. –

  Ochii ei verzi îi țintise chipul impunător și nu putea citi decât nervi pe a sa față frumoasă. Ochii lui parcă erau cufundați în întuneric, dar știa că nu avea cum să tacă. Trebuia să-i spună ceva, orice!

  Anya se sprijinise fără de voie de spătarul canapelei și temătoare își întredeschise buzele-i pline și roze.

— Ce să îți explic, Alex? șopti ea și bărbatul pufni în nervi.

— Nu ai nimic de explicat, nu?

  Brunetul își duse mâna spre păr și își trecu degetele pentru acesta, simțind finețea firelor sale brunete de păr. Simțea că nervii aveau să-l doboare aproape vrăjmăștor, dar încerca să se potolească cu cea mai mare strictețe.

— Anya... Se putea încheia mult mai rău decât atât, știi, nu?

  Fata dădu neîncrezătoare din cap și nu mau putu să spună nimic. Știa că Alexander avea dreptate și își regreta acum curiozitatea-i nesăbuită.

— Adică, dă-o dracu de mașină că nu mă face pe mine un Mercedes, dar, dacă pățeai tu ceva?

  Bărbatul cu ochi căprui acum se îndreptase cu viteză medie spre fata ce încă simțea adânc frica înăuntrul oaselor sale. Îi prinse chipul între palme și o trase spre el cu forță, cuprinzându-i întregul corp într-o îmbrățișare puternică.

  Nici nu-i mai păsa acum că relațiile lor cu membrii clanului Royal erau deteriorate masiv. Ce conta pentru el acest lucru? Oricum Martin și papițoii lui nu aveau ce să le facă. Familia Willson era cu mult mai influentă prin poliție. Martin știa acest lucru. De aia nu escalasase prea mult lucrurile.

  Anya avea acum privirea țintită spre ușa albă de la intrare. Văzuse cum la fel de supărați, intraseră în casă Edward și Walton.

  Bătrânul Edward era ferm convins că ar fi putut să-l înduplece pe Martin și, de asemenea să-și mențină și integritatea în fața lui. Ar fi avut să fie totul bine dacă fata nu ar fi apărut ca din senin în acel depozit izinit din cauza timpului.