"Deschide-ți picioarele, Roshen. Desfă-le" îmi ordonă el. "Știi că am avut câteva plângeri legate de elasticul care se întinde la aceștia." Glisează stiloul pe sub partea de sus a ciorapului, cu ochii pe mișcare, iar eu îl privesc cum își înclină ca...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
El
Vorbesc serios când o spun. Nu ştiu dacă mă pot opri. Nu când stă pe marginea scaunului, cu fusta ridicată, genunchii desfăcuți, picioarele moi și atârnând deschise. Stau în fața ei, cu o mână strângându-i şi mângâindu-i coapsa. Cealaltă mână se joacă serios cu mintea mea. Se joacă cu păsărica ei, cu păsărica ei dulce, o bucată subțire din lenjeria mea fiind singurul lucru dintre pielea mea şi a ei.
Mi-e groază să dau chiloții la o parte; mi-e groază că, dacă îi ating căldura goală, dacă îi simt pielea fină, îmi voi pierde tot controlul. Dacă împing un deget, sau două, în interiorul ei... la naiba. Cum mă voi opri să nu trag de centură, de fermoar? Cum mă voi opri să-mi eliberez scula şi să o împing înăuntrul ei?
Sunt la doar câteva secunde distanţă de a o putea avea, de a o apuca de fund și de a o trage pe mine, de a o împinge adânc înăuntru și de a o stăpâni pe deplin pe această femeie incredibilă. Aş putea să o strâng de păr și să-i sărut gura. Aş putea să o gust, să o am, să o satisfac. Aş putea să o desfac pe tejghea și să o tachinez cu limba, cu degetele, cu scula mea. I-aş putea spune ce simt şi aş putea implora pentru inima ei. Aş putea veni înăuntrul ei şi aş putea să o am pentru tot restul vieții mele nenorocite.
Aş putea să o sperii şi să o pierd pentru totdeauna.
— Oprește-te, a spus ea. Îmi retrag mâna şi mă îndrept, punând un picior, apoi două, între noi. Trebuie să mă opresc. Trebuie să mă opresc. Pe fermoarul blugilor mei, scula mea mă urăşte şi mai mult.
Mă întorc de la ea şi trag aer în piept, şcolindu-mi trăsăturile, dorind ca nevoia crudă să-mi părăsească ochii. Oare a văzut-o? Cât de mult o doresc? Bineînţeles că a văzut. Să o ating? La ce naiba mă gândeam?
Vestea despre întâlnirea cu ea a fost cea care mi-a frânt reținerea, felul în care a sărit înăuntru, plină de poveşti şi zâmbete, ca şi cum tipul ăsta ar fi fost o posibilitate, ca şi cum ar fi putut, în vreun fel, să o facă fericită. Văzusem speranță în ochii ei, iar în inima mea se declanşase un comutator de panică.
— Oprește-te, spusese ea. Mă întorc spre ea şi încerc tonul jucăuş care m-a scos din sute de situații.
— Şi tu spui că nu urmez indicaţiile.
Se întoarce cu fața spre insulă, cu contractele întinse în fața ei, iar eu știu ce voi vedea când voi păși lângă ea - control. Fata mea frumoasă adoră asta, ascunderea emoțiilor, atâtea interacțiuni un joc în care cuvintele ei nu se potrivesc cu trăsăturile ei, iar înțelesurile ei nu sunt niciodată uşor de descifrat.
— De ce îți păsa ce purtam pe sub costum?Capul ei nu se întoarce spre mine, rămâne înclinat în jos, peste contract, cu degetele ocupate, smulgând şi reaşezând autocolantele SIGN HERE care nu sunt necesare.
