- Ai atâtea haine negre aici.
- Ce naiba cauți în camera mea?!
- Mama ta ma lăsat să intru.
- Doamne, omule. M-am speriat. Nu mi-ai răspuns la întrebare, ce faci aici?
- Mă plictiseam.
- Te plictisești cam des.
- De asta am și venit aici. Câte postere ai, și câte cărți, și multe haine negre. Ai nevoie de prieteni ciudat-o.
- Nu am nevoie de niciun prieten.
- Auch, deci nu ai nevoie de mine?
- Îmi ești prieten?
- Cel puțin asta am încercat de când a început școala.
- Deci asta înseamnă... Wow. Am un prieten.
- Nu e nimic ieșit din comun. E normal să ai un prieten... defapt nu e.
- Gata, nu mai inteleg nimic.
- Ma refer, sa ai un singur prieten nu e normal. Persoanele normale au mai multi prieteni.
- Cum imi pot face mai multi prieteni?
- Socializezi, duh.
- Adica sa ma bag in seama cu oameni necunoscuti?
- Nu asta inseamna socializat.
- Atunci lumineaza-ma tu, geniule.
- Bine, hm. Da, oarecum asta inseamna, dar cand o spui tu pare de prost gust.
- In cazul asta, nu cred ca am sa socializez vreodata.
- Pai, ar trebui sa incerci. E interesant sa cunosti oameni.
- Pentru asta exista carti.
YOU ARE READING
şi negru e o culoare
Short Story" - care e culoarea ta preferata? - negru. - negru nu e o culoare. - nu mai vorbi cu mine. "