şi negru e o culoare

.

Îmi pare rău pentru sfârșitul penibil al 'cărtii' dar nu am reușit să creez altul, și simțeam nevoia să-i pun capăt.

Puteam să-i omor,
să -i fac sa se urască,
sau iubească,
sau să rămână mereu prietenii,
sau puteau traii fericiți până dădeau ortu' popii.

Dar alternativele astea mi se păreau atât de comune și deloc realistice.

Am vrut sa subliniez că orice relație cu oamenii din jur sau cu o anumită persoană se pierde.

Oricât de drăguț începe, oricât ar ține unul la altul, oricâte conversații sincere în miez de noapte ar avea.

E normal, e natural,
iar cei doi au trecut prin asta.

Mulțumesc că ați citit, votat sau comentat.