Capitolul 1

17.8K 537 63
                                    

Stau in fata oglinii de zece minute si inca nu sunt gata. Imi trec mana prin parul ravasit imprastiindu-l intr-o parte, iar dupa ce constat ca sta cat de cat sexy, imi aranjez gulerul camasii negre la care sunt obligat sa port si papionul mult iubit. Din pacate sunt fortat sa particip la deschiderea noului magazin cu haine al tatalui meu. Conduce o firma enorma iar lui ii mai trebuie si un magazin? E un barbat foarte ciudat, dar care stie ce vrea de la viata, si mi-a demonstrat asta de multe ori. Dar care obtine si ceea ce vrea. De exemplu, cand secretarul lui si-a dat demisia de la firma pentru ca si-a gasit "marea iubire" in alt oras si a preferat sa plece la ea, tata a rugat-o incontinuu pe mama sa lucreze pentru el ca secretara, pana a acceptat. Chiar daca nu se pricepea, el tot a invatat-o si au reusit ca intr-un final sa fie cea mai buna echipa pe care am vazut-o. Lucrau, iar cand ajungeau acasa aveau grija de noi sa ne simtim iubiti si protejati. Se jucau cu noi, vorbeam si radeam pana cand ne dadeau lacrimile. Mergeam in parc toti patru iar eu si Emily ne dadeam pe topogane, leagane si ne strigam parintii atunci cand roata se oprea din invartit pentru a ne da.

Inca tin minte ca in fiecare seara tata imi citea o poveste, iar mama lui Emily, sau faceau cu schimbul. Insa eu am crescut si nu am mai avut nevoie. Acum vreau sa plec de acasa, sa termin facultatea si sa imi termin cartea. Da. Scriu o carte. Foarte ciudat. Majoritatea imi spun ca "a fii scriitor" nu este un viitor prea bun, si ca nu castigi prea multi bani daca povestea ta nu este interesanta. Visurile sunt facute in asa fel incat sa le poti duce la indeplinire, chiar daca asta inseamna sa treci prin multe. Iar asta este visul meu, si am sa ma lupt cu toti doar ca sa ajung acolo unde vreau. Poate ca n-o sa fiu atat de faimos, sau n-o sa am foarte multi cititori iar cartea mea nu va fi printre cele mai bune. Dar macar stiu ca am incercat.

Despre ce scriu? Cartea mea prezinta povestea unui barbat care si-a gasit marea iubire si cu care s-a casatorit, doar ca un accident de masina ii ia ce are mai de pret. Si-a pierdut sotia, prietena dar si femeia cu care impartea patul timp de trei ani. Durerea e atat de mare incat ajunge s-o vada ca o fantoma prin casa. Se uita la poze si zambeste cu tristete cand isi aduce aminte de clipele petrecute alaturi de ea. Bea, plange pana cand il ia somnul, si nu conteaza in ce pozitie doarme, sau ca in urmatoarea zi cand se va trezi va suporta consecintele. E important doar ca inca isi aduce aminte de ea. Chiar daca a pierdut-o, stie ca ii va ramane intiparita in inima, pentru ca ea a reprezentat o jumatate. Doar pana aici am ajuns cu scrierea, dar am de gand s-o termin. Poate sunt eu un baiat smecher si nu ma dau in vant dupa "dragoste", insa despre asta vorbesc in carte. Ideea mi-a venit pur si simplu, si m-am gandit s-o scriu.

Ma parfumez si imi iau telefonul coborand scarile doua cate doua. Ca de obicei mama, tata si Emily sunt jos asteptandu-ma pe mine. Mereu sunt ultimul cand vine vorba de mers undeva. Ca sa arati bine nu e atat de usor precum cred toti. Trebuie sa urmezi anumiti pasi, iar daca nu-i respecti s-a zis cu aspectul tau de "baiat sexy" care atrage cu usurinta privirile a multor domnisoare, si poate a femeilor care isi dau seama ca vor si ele ca sotii lor sa fie asa ca mine.

-Este ultima data cand mai asteptam dupa tine. Data viitoare mergem doar noi. ma mustra mama iar Emily incepe sa rada in timp ce tata isi aseaza o mana pe dupa talia ei, strangand-o putin si luandu-mi apararea asa cum o face de obicei.

Majoritatea fetelor isi doresc barbati mai in varsta pentru ca au auzit ca ei se maturizeaza dupa patruzeci de ani. Femeile mai în vârstă vor bărbați mai tineri pentru ca experiența le-a demonstrat că nu este adevărat. Insa orice barbat ai avea, el tot va fi un copil care nu se va maturiza niciodata, iar tata mi-a demonstrat asta, atat prin fapte cat si prin vorbe.

-Christine. Doar stii ca asa face mereu. Se lasa asteptat. Pana la urma e copilul nostru. Iti mai aduci aminte cat timp mi-a trebuit sa ma imbrac pentru nunta noastra inainte sa merg dupa tine? mama isi intoarce privirea spre el, acum fiind toata zambet din cauza amintirii pe care ne-o spun aproape in fiecare zi, reamintindu-ne faptul ca dragostea este cel mai frumos lucru care i se intampla oricarei persoane.

Refuzat?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum