Refuzat?

Capitolul 13

Amber e cea care a batut din palme, si inca o face. Sprancele ii sunt ridicate in sus, iar fața ei nu exprima altceva decat dezgust sau dezamagire. De ce? Si ce naiba cauta ea aici? Tocmai acum? Si mai important, de ce si-a facut prezenta, avand in vedere faptul ca nu reprezint pentru ea decat un simplu coleg?

-Mai, mai... Ia uite pe cine avem noi aici. rostesc in batjocura, si imi impreunez mainile la piept, privind-o cu o dorinta nestavilita.

O doresc cum nu am mai dorit nici o alta fata pana acum, si ma doare. Poate pentru ca m-a refuzat, sau pentru ca reprezinta "fructul meu interzis" in aceasta lume? Chiar nu stiu, si chiar o sa innebunesc daca imi mai pun aceste intrebari de "n" ori.

-Stii, eu nu inteleg un lucru. Adica, mai precis nu te inteleg. spune pe un ton calm, iar mainile ei nu se mai lovesc una de alta.

Doamne cat de mult vreau sa-mi plimb incet mainile pe corpul ei si sa savurez din plin momentul intim. Sa o tin in brate, sa o strang la piept, sa-i aflu fiecare secret, si mai important, sa aud ca ma vrea la fel de mult cum o doresc eu. Vreau o relatie cu ea, mai ales sa fie doar a mea.

-Acelasi lucru pot sa-l afirm si eu despre tine, draga mea. stam pe trotuar, si cred ca este prima data cand nu tipa la mine, sau cand nu ma face sa regret faptul ca am inceput sa port o conversatie cu ea.

Sper din tot sufletul sa lesine in bratele mele! Asa, macar stiu ca pot sa am grija din nou de ea, si poate o s-o tin mai mult la piept. Nu vreau sa par rau, dar chiar asta imi doresc. Ceea ce este al meu, ramane in posesia mea.

-Mereu un idiot. Tu trebuie sa ai ultimul cuvant. Nu cumva sa ma lasi sa termin ceea ce am de spus.

-Iti multumesc de compliment draguto, dar eu in urma cu cateva minute am fost facut in mai multe feluri, asa ca vorbele tale nu mai au efectul la care te-ai asteptat.

-Nu ar trebui sa fii la cursuri? ma ia la rost, si parca e iubita mea, desi nu m-as supara, sau nu m-ar deranja.

-Dar tu? De ce esti aici, si nu la facultate? Ce cauti, sau mai important, pe cine astepti?

-Se vede cine nu e la curent cu noutatile. Cursurile s-au anulat, asa ca avem restul zilei libere.

-Inteleg...

-Nu prea cred ca intelegi tu, dar mai bine las dupa tine.

-Ti-a fost atat de dor de mine, ca te-ai gandit sa ma cauti si sa apari ca prin magie in fața mea. Am dreptate? De aceea esti acum langa mine, cand ar trebui sa fii acasa?

-Nu-i adevarat. incearca sa ma minta, dar imi dau seama din felul in care ma priveste ca nu e imuna la farmecul sau prezenta mea.

-Si atunci? M-ai urmarit doar ca sa vezi ce fac.

-De ce as face-o? Ti-am spus clar ca nu vreau sa fim prieteni.

-Plictisitor.

Ridic usor din umeri si scot cheile de la masina, indreptandu-ma spre ea. Ii aud pasii in spatele meu, dar prefer s-o ignor. Macar pana ma calmez, sa ma lase in pace.

-Unde crezi ca pleci? ma intorc brusc spre ea, fortand-o sa se loveasca de mine.

-De ce te intereseaza? o prind de ambele maini ca sa nu cada, si ma sprijin de masina, stiind ca ceea ce o sa urmeze o sa-mi placa la nebunie.

Isi retrage mainile din stransoarea mea, si se uita la mine cu ochii ei frumosi. Față in față, pregatiti amandoi de cearta, doar ca eu am altceva in minte. M-am saturat sa stau pe banca si sa nu actionez. Vreau altceva, si momentan chiar si un lucru marunt cu o importanta foarte mare pentru mine.