You Are My Destiny

"Because you're my girl from today

Don't even look at other guys who are not me

From now on, I wanna be the only one who sees your pretty smile

Stay tightly in my arms

Because you're mine"

Vixx-From Now On, You Are Mine

HARA

-Acest urs... Eu... Eu ți l-am dat... am spus eu cu câteva secunde înaite ca picioarele să mi se înmoaie și să leșin.

Mi-am recăpătat memoria...

JIMIN

Eram întors cu spatele și nu am prea auzit ce a spus. Voiam să îi spun să repete, însă când mă întorc spre ea realizez că este gata să cadă din picioare. Acționez rapid la primul impuls și o prind chiar înainte să se lovească de parchet.

-Hara! Hara, ești bine? strig eu disperat.

Fata ei se încruntă puțin, iar apoi își deschide încet ochii.

-Park Jimin, tu ai fost? Tu ai fost întotdeauna?

-Ce? întreb eu privind-o mirat, neînțelegând la ce se referă.

Se ridică încet în capul oaselor și mă îmbrățișază. Sunt suprins și confuz de gestul ei atât de brusc.

-Îmi amintesc, Jimin, îmi amintesc totul! spune ea fericită. Îmi amintesc chiar și momentul în care ți-am dat acest ursuleț!

După două ore

HARA

Jimin stă pe pat, în fața mea, și mă privește cu ochii mirați. Din momentul în care mi-am recăpătat memoria și până acum am încercat să îi explic ce s-a întâmplat de fapt în tot acest timp, însă nu sunt sigură dacă mă crede sau nu.

-Deci spui că noi doi suntem împreună datorită fratelui tău care a murit și care acum este îngerul nostru păzitor? mă întreabă el privind în gol.

-Da. răspund privindu-l cât se poate de serios. Jimin, știu că în momentul acesta poate că te gândești că sunt nebună, dar te rog să mă crezi!

Mă privește puțin confuz. Nu mă crede, sunt sigură, dar de fapt nici eu nu aș putea crede dacă aș auzi așa ceva.

-Și, fratele tău este cam atât de înalt, are părul negru, capul mic și poartă un costum alb? întreabă el descriindu-l pe Hyun Woo.

-Da. De ce?

Ochii lui Jimin se măresc instantaneu și își pune mâna pe frunte.

-Nu ești nebună, și eu l-am visat adesea. Mereu îmi spunea că el este cel care mi-a donat inima și îmi spunea să o găsesc pe sora lui.

-Dar se pare că am fost tot timpul lângă tine! îi spun eu zâmbindu-i.

-Spunea că ne-a fost destinat să ne întâlnim.

-Tu ești destinul meu, Park Jimin!

Zâmbește scurt în colțul gurii, iar apoi mă trăge lângă el și mă sărută.

Peste un an.

-Noona! Am să îmbătrânesc așteptand aici! strigă JungKook.

-Domnișoară Hara, te rugăm sa ieși. Vrem și noi să vedem rochia. se aude apoi vocea lui J-Hope.