Dirig în faţa lumii, amant perfect în pat - ✅ În curs de editare

7. Ohh,Doamne!Ce bine e!

Hei am revenit, cu un capitol nou. Care sper să vă placă!

Îmi pare rău de eventualele greşeli, doar că am scris pe el, tot pe fugă. Şcoala cât şi mama, îmi ocupă mult timpul liber: ("sad face".Vă mulţumesc tuturor, care îmi citiţi povestea-1,247-(am intrat de pe ţel şi îmi arată-ciudat):)).

Deci sper să vă placă, şi scuzaţi-mi greşelile. O să-l corectez când am timp, cel mai probabil în vacanţă:).

Noo hai la citit:)

XOxo: *

Am ieşit din casă, închizând uşa în urma mea. Când am văzut cine mă aştepta nu ştiam cum să reacţionez, nu ştiam cum să îmi arăt fericirea. Să ţip ca o nebună, şi să sune iar vecinii la poliţie că deranjez liniştea publică - s-a mai întâmplat de multe ori - sau pur şi simplu să merg să-mi strâng părinţii în braţe. Nu am ales niciuna dintre variante, ci le-am combinat. După ce am scos un mic strigat silenţios de fericire, m-am îndreptat spre mama şi tată care se chinuiau să scoată bagajele din maşină.

Poate mulţi mă consideră o ciudată, nu spun că nu e aşa, dar eu îmi ador părinţii. Nu aş suporta să îi ştiu supăraţii pe mine, pentru că oricum ar fii ei, buni sau rai, sunt ai mei.Şi nu vreau să-i pierd, nici măcar atunci când suflul de viaţă li se stinge din corp.

Am încercat să o sperii pe mama, dar pe când să îi pun mâinile la ochi, tata mare geniu îmi strică glumă.

- Oo scumpa mea, ce dor mi-a fost de tine, spune tata cu un zâmbet enorm şi răutăcios pe faţă.

- Ce faci dragă mea? Ai vrut să mă sperii, din nou? Spune mama în timp ce mă pupa pe unde apucă.

- O Doamne şi mie mi-a fost dor de voi, dar vă rog vreau să respir.Şi nu mamă, nu am vrut să te sperii, spun eu inocent în timp ce îi strâng tare în braţe.

- Scuze scuze, draga mea. Unde mergi? Întreabă mama scanându-mă din cap până-n picioare.

- La şcoală, mama e 7:30, spun eu chicotind.

- Da de ce pleci aşa devreme? Întreabă tata mirat.

- Pentru că, trebuie să o aştept pe Jenn, şi cum noi mergem încet să ajungem la şcoală la timp, răspund eu rapid.

- Bine dragă mea. Baftă la şcoală, îmi spune mama în timp ce mă pupa pe frunte.

- Ceau mamă, tata.Vă iubesc, spun eu în timp ce mă îndepărtez şi le fac cu mâna.

Pe întreaga durată a drumului spre Jenn, mintea mea era blocată pe un singur subiect, Andrew. Nu înţeleg de ce nu pot să mi-l scot din minte, cu toate că mi-a spus că nimic nu va fi posibil între noi. Nu ştiu, poate eu mă înşel, dar ştiu sigur că s-a contrazis pe sine, atunci când a spus asta. Pierdută printre gândurile mele - frumoase şi nu tocmai demne de o domnişoară- cu Andrew, nici măcar nu am realizat că ajunsesem la Jenn, până când aceasta trânti poarta, în timp ce striga că o nebună.

- Ceata raza de lună, strigă ea şi râdea în acelaşi timp.

- Sfântule morcov, da nu mai zbiera. Vrei să ajungem din nou la poliţie, să-ţi facă avansuri piticania aia odioasa de 1,50 de poliţist? Întreb eu în timp ce încep să râd.

- Nu nu. Piei satana, nu nu nu. Mai bine mă spânzur de clanţa, sau mă dau cu sania în maşina de spălat, decât să îi mai suport avansurile, spiriduşului ăluia, spune ea în timp ce dădea din mâine într-un mod dramatic.

- Păi vezi, taci sau strigă în şoaptă.Şi de ce zâmbeşti, de parcă se termină lumea? Întreb eu ridicând sugestiv dintr-o sprânceană.

- Păi, uhhmm păi Josh e diseară singur acasă, şi m-a întrebat dacă vreau să mergem la un film şi după. You know, spune ea gesticulând din mâini.