Dirig în faţa lumii, amant perfect în pat - ✅ În curs de editare

Scrisoare catre tine!

                                                     Draga mea,

               Cred că acum ai găsit scrisoarea de la mine, îmi pare rău că a durat atât şi mai ales îmi pare rău că te-am făcut să verşi atâtea lacrimi pentru mine. Sunt un neghiob, ştiu asta. Dar în singură clipă în care mi-am eliberat mintea de chipul blajin al lui Solanee m-am apucat să-ţi scriu aceste rânduri.

                Off, sunt un nemernic şi chiar ştiu asta. Iubesc două femei, una care mă priveşte de acolo de sus şi una care probabil mă aşteaptă undeva pe veranda casei cu lacrimi în ochi.

Nu vreau să ştiu câte lacrimi au vărsat frumoşii tăi ochi. Uite îmi pare rău şi trebuie să mă crezi.

                   Imagini cu tine în frumoasele noastre momente de intimitate şi iubire îmi zăbovesc în inimă şi îmi bântuie amintirile. Nu regret nimic din ceea ce am făcut. Ce amintiri şi clipe frumoase. Felul în care corpul tău tremura sub atingerea mea sau.. Nu are rost să depanez amintiri, pentru că sunt sigur că le şti prea bine. Dar chiar nu pot să mă abţin să nu-ţi spun, că ador cum corpul tău era mereu pregătit pentru mine. O singură atingere şi umezeala pătrundea în boxerii tăi, mereu dar mereu dantelaţii. Chiar că venii vorba, nu înţeleg de ce dantela? Dar asta nu are importanţă, doar mă macină curiozitatea.

             Acum, ca să revin la ceea ce aveam de spus, să şti că nu regret nicio clipă petrecută cu tine şi mereu vei avea un loc special în inima mea. Eşti şi vei fi una dintre cele mai importante femei din viaţa mea. Te rog să nu plângi, acum. Te rog nu plânge. Continuă să citeşti fără lacrimi. Nu plânge pentru că eu îţi simt nefericirea. Fi fericită. Nu-ţi cer să nu te mai întâlneşti cu nimeni, ai dreptul la viaţă. Găseşte-ţi un băiat pe placul tău, aşa puţin neghiob ca să se asemene cu mine, dar care să te iubească din tot sufletul.

              Ne supărăm, ştiu că plângi acum, cu toate că te-am rugat să nu o faci. Eşti rea, la fel de rea cum eşti şi în pat. Chicotesc când îmi amintesc ce scuză penibilă am inventat când Solange m-a întrebat de unde am zgârieturile pe spate. Am minţit-o că se te protejez pe tine, sufletul meu. Haide trebuia să chicoteşti acum nu să verşi lacrimi sărate, recunoaşte ai nişte gheare de vrăjitoare, două săptămâni am avut urme pe spate. Încă îmi amintesc primul tău geamăt produs de mine. Ai plămâni nu glumă şi nu mă refer doar la cei interiori.

                 Ce ratat sunt, nu am nici măcar curaj să mă prezint în faţa ta să-ţi spun ce simt. Sunt un laş aşa am fost toată viaţa. Dar iartă-mă şi te rog înţelege-mi laşitatea. M-aş fi exprimat greu dacă aş fi fost în vată ta şi sunt singur că avându-te în fata mintea mi-ar fi zburat la multe lucruri necredincioase. Sigur ai fi fost goală în primele cinci secunde lipită de ceva, respirând greu oftând şi gemând. Nu mă pot stăpâni când sunt lângă tine. Că venii vorba, când sunt lângă tine uit de Sol, dar apoi mintea îmi zboară la ea. Îmi pare rău că te întristez vorbindu-ţi şi în amarata asta de scrisoare despre ea, dar doar aşa te pot face să înţelegi.

                Încep să mă apropii de finalul scrisorii şi încă nu am scris ce aveam de gând să-ţi spun, bine am făcut-o în mare parte. Dar am să-ţi spun un lucru important. Te rog să stai jos, dacă până acum nu ai făcut-o.. oh şi scumpo să nu plângi. Cel mai bine citeşte ce urmează imaginându-ţi că noi doi suntem undeva bucurându-ne unul de altul.

                Şti bine că Sol a murit, iar de când cu asta sufletul îmi e acaparat de întuneric, Singura mea raza de lumină eşti tu, dar nu îndeajuns de puternică pentru a mă salva. Cu toate că ai un loc mare în inima mea Solange ocupa cel mai mult spaţiu. Ştiu că acum plângi şi sunt un nesuferit, un prost dar ăsta sunt. Oh şi mai sunt şi laş. Dar lasă asta acum. Simt că nu pot respira fără ea în aproprierea mea, simt că [,] cu fiecare secundă mă afund mai mult în negura durerii şi cad în agonie. Astea, astea rândurile astea de rahat, pline de sentimente plăcute şi poate nu prea plăcute. Rândurile astea de rahat sunt ultimele mele cuvinte către tine.

               Te rog şterge-ţi lacrimile, pentru că ştiu că acum plângi. Haide aminteşte-ţi cum gemeai când mâna mea rece îţi atingea punctul, punctul acela şi chicoteşte. Nu cred că îmi iese, nu? Nu cred că reuşesc să te fac să zâmbeşti după vestea de mai sus, dar măcar încerc..

             Uite, am ajuns la ultimul, probabil ultimul alineat. TE IUBESC, vezi îţi scriu cu majuscule asta pentru că trebuie să şti că o fac. Da e greu de crezut când tocmai am spus că am decis să-mi iau viaţa pentru altă femeie, dar dovlecel te iubesc. Ştiu că nu-ţi place când te alint dovlecel. Dovlecel fiind singurul tău alint pentru mine. Ştiu că nu-ţi place când îl folosesc, dar e cel mai potrivit în context. Dovlecel te iubesc, am făcut-o din prima clipă de când te-am întâlnit şi am să o fac până când nu va mai există eternitatea. Dar aşa ceva nu e prea posibil Gândeşte-te o să ai parte de iubire necondiţionată din partea mea, pentru că acolo unde merg există doar eternitate.

                 Şterge-ţi lacrimile, zâmbeşte şi adu-ţi aminte de fiecare dată când priveşti pe cer că sunt acolo sus. Te veghez şi te iubesc necondiţionat.

                  Raza mea de soare cu boxerii umezi şi dantelaţii TE IUBESC (majuscule din nou, doar să vezi cât de mult te iubesc). Ştergeţi lacrimile şi zâmbeşte-mi, chiar şi indirect, pentru ultima dată.

                    Cu drag al tău neghiob şi necioplit,

                                                             Andrew!

____________________

Si cu acest capitol special se sfarseste prima mea carte. Acum e gata. 

Va multumesc ca mi-ati citit toate nascocirile si poate cele mai ciudate ganduri.  Va  multumesc si Va iubesc!♥