Tristetea Unei Adolescente- Volumul I

Școala si prieteni Noi√

Mă trezesc obosită de alarma ceasului care sună neîncetat. Opresc alarma și aș vrea să inchid ochii să mai dorm un pic dar este prima zi de școală și am multe de facut.

-Amand, vino jos ! Am pregatit micul dejun.
Spuse tatal meu.

- Da, vin acum!
Țip eu

Urasc faptul că astazi trebuie să mă reîntorc la școală, imi place la școala dar cand știu că sunt elevi enervanți și fițoși nu prea mă încanta faptul că merg la școală. Așa a fost mereu, barfe,critici și jigniri. Dar asta e, nu mereu și nu oricine te tratează frumos și primești complimente .

Cobor jos și merg la bucătarie unde mă așez pe scaun langă Ashley care dormea cu capul pe masă ca de obicei, incep să zambesc iar apoi iau o felie de paine in mană și incep să mișc incet felia de fața ei incercând să o scol.

Reușesc să o scol iar amuzată ii spun:

-Scuze însa simțeam nevoia să o fac.

"Sunt o ciudată"
Imi zic eu in gand.
Sunt așa de emoționată, nu pot să cred că mă intorc la școală... Dar in aceelași timp imi este și frică de ceilalți din școală, imi este frică că iși vor bate joc sau cine știe ce alte chesti oribile.

Termin de mancat și merg sus in camera mea să imi aleg hainele cu care mă imbrac.
Deschid șifonierul și incep să scotocesc prin haine cautând ceva draguț cu care să mă imbrac...
După cateva minute gasesc hainele care imi plac, niște blugi negri, bluză neagra cu un citat in engleză, un hanorac negru și adidași negri .
Mă imbrac cu ele iar apoi mă uit in oglindă să vad dacă arat bine, doar e prima zi de școală și ar trebuii să mă imbrac mai draguț că altfel iși vor bate joc de mine.

Deja e ceasul 7 jumate iar orele incep normal la 8, trebuie să mă cam grabesc dacă nu vreau să întarzi.
Imi iau geanta de pe canapea și ies pe ușa indreptându-ma spre școală.

La Școala:

Bun, am ajuns la școală și am observat că nu e deloc departe de casa mea deci asta e ceva bine, să vedem ce se întampla in continuare. Presupun că arat normal și nu e niciun motiv să fiu criticată... Dar trebuie să recunosc că nu prea imi place școala asta, mă simt încorfortabilă, toți se uită ciudat la mine de parcă nu au mai vazut in viața lor o eleva noua.

Nici nu știu unde imi este clasă, și imi este așa rușine să intrebe elevii de aici ... Dar sunt și profesori, hai să intrebam pe unul din ei.

Merg pe holul școlii unde dau peste un barbat in varstă.

-Mă scuzați, știți unde este clasa mea? Tatal meu mi-a dat foile acestea însa nu mi-a zis numele sau numarul clasei.
Zic eu dându-i niște foi.

-Camera numarul 1005.
Zise el zâmbindu-mi.

Mă bucur că am dat peste un profesor simpatic, mă așteptam să fie vreun crizat care să țipe la mine, dar nu mereu am dreptate.

-Imi puteți spune la ce etaj? Nu aș vrea să întarzi la ore mergând pe holurile școlii și cautând clasa respectivă.
Ii spun eu domnului .

-Etajul 2.

-Mulțumesc!

Acum că știu unde imi este clasa pot merge să incep ora. Urc pană cand ajung la etajul 2 unde se afla clasa mea.
Mă apropi de ușa însă nu o pot deschide din cauză că imi este teama.
Dacă vor râde? Dacă mă vor face de râs? ...
Trag aer in piept și apas pe clanț deschizand ușa.
Clasă arată destul de normal, nimic ciudat așa cum mi-am imaginat eu.
Intru inauntru și încep să privesc elevii de acolo pana când gasesc un loc liber unde mă pot așeza. Inima imi bate din ce in ce mai tare și parcă incep să transpir, la naiba ... Urasc să fiu noua intr-o școală, e așa ciudat!.