Tristetea Unei Adolescente- Volumul I

Minciuni.

Din nou apare aceea lumina puternică iar eu il țin pe Andy de mană ca aceea lumina sa nu ne despartă.. Deodata un vant puternic vine spre noi și spun:

-Andy, mai ești aici?

-Da!

Vantul și Lumima dispar iar eu apar din nou in acel depozit impreună cu Andy.

-Ce s-a intamplat?
Il intreb eu.

-Nu știu, ne-am intors.

Deodata apare Megan.

-Oh, ești aici!
Zise ea venind spre mine și imbrațișându-ma.

-Da.. Ce a fost asta?

-Ce vrei sa spui?
Zisea.

-Lumina.

-Lumina? Despre ce vorbești?. Am zis ca ne intalnim aici așa ca ai venit.. M-am speriat! Credeam ca ai pațit ceva.

-Adica nu iți aduci aminte ca ne-ai pus mana pe cap si ne-ai trimis pe alta lume?!
Zise Andy.

-ăă.. Ai baut ceva Andy?
Zise Megan confuză.

-Hai numai juca teatru ca nu iți merge.
Zise el

-Amanda, ce s-a intamplat cu el?.

-Nimic, uite.. Numai conteaza. Zi ce aveai de spus .

-Bine.. Vroiam sa iți spun ca Michael mi-a spus ca nu i mai pasă de Andy sau de tine.

-Adica ne va lasa in pace?
Spun eu.

-Da. Dar nu va puteți intoarce acasa la voi dar asta nu inseamna ca veți dormi pe strazi. O sa va dau un apartament unde puteți sta.
Zambește ea.

-Merci Megan.
Spun eu imbrațișând-o.

-Bun. Să mergem
Zise ea.

Merg impreuna cu Andy și ajungem intrun apartament mare .

-Ok, eu trebuie sa plec. Pa!
Zise ea inchizând ușa și plecând.

Andy se așează confuz pe fotoliu iar apoi zice;

-Amanda.. Nu ți s-a parut ceva ciudat le Megan de data asta?

-Hm? Nu. De ce ar fi ceva ciudat?

-Faptul ca nu iși aduce aminte ca ne pus mana pe cap.. Ne dus intr-o alta lume?!

-Pff.. A fost totul in imaginația noastra.

-Da? Atunci cum de amandoi ne amintim ?

Ma uit la el fara sa spun ceva.. Findca chiar nu știu ce aș putea spune.

-Vezi? Minte.

-Ba nu! Andy, ne protejează de Michael!

-Bine. Daca asta spui tu, e in regula.

-Uite, o cunosc pe Megan de mult.. Nu ne-ar trada.

Deodata bate cineva la usa si o deschide.. E Megan.

-S-a intamplat ceva?
Zise ea zâmbind.

-Nup.
Spun eu

-A ok. Pai.. Noapte bună porumbeilor.

-Noapte bună? E ora 4.
Zise Andy.

-E ora 12!
Zise ea.

-Ce?
Spun eu uitându-ma la ea.

-Off. Noapte bună.
Zise ea inchizând ușa.

-12? Parca era ora 7..
Zise Andy.

-Eh, poate aveam ceasul stricat.