Fairy tail într-un univers paralel

1. În sfârșit, un aliat

Fugeam. Îmi era frică. Eram înfometat. Nu dormise de când am fugit de acolo. Asta ar însemna vreo 3 nopți. Eram așa îngrozit de faptul că m-ar putea prinde și apoi m-ar duce înapoi în acel infern, în acea închisoare strictă cu reguli dure și pedepse pe măsură, m-ar lega și m-ar târâ până în acel loc îngrozitor, al cărui șef ipocrit și nesimțit, care de alt fel, e scorpia de maică-mea, îi zice acasă. Eram așa obosit și picioarele îmi cedau. Simțeam cum genunchi mi se înmoaie. Fugeam cu disperare pe străduțele, ciudat de goale ale unui orășel din apropierea Magnolie. Erau din ce în ce mai aproape. Gărzile m-am fugărit încontinu de 3 zile încoace. Cred ca am străbătut cel puțin un sfert din țară. Mă mir că am rezistat atât de mult...
Ce ar fii dacă am da un pic înapoi, ca să puteți înțelege mai bine. Deci acum 3 zile pe la ora prânzului mă certam din nou cu scârba de mamă pe care o am.
- Dar, mamă, sunt suficient de mare ca să decid ceea ce vrau în viață. Și în viața pe care mi-o doresc, eu, devin un magician puternic care reprezintă o amenințare pentru toți cei care se iau de Fairy tail, ghilda mea mult iubită! Și ajung să o cunosc pe Juvia, foto-modelul, ultra cunoscut în toată lumea. Și pe misteriosul maestru al ghildei. Am auzit că acum au schimbat maestrul, și e unul mai tânăr. Și desigur, îmi doresc să o întâlnesc pe Fugară!
- Ce prostii tot zici acolo, copile?! Chiar dacă te-aşi lăsă să faci asta, cine crezi că o să te accepte într-o ghilda atât de faimoasă și puternică!? Tu nu ești bun de nimic. Nu ști aproape nicio mișcare de luptă, și de abea dacă poți să faci un foc de tabără singur, doar cu magia ta! Să nu mai zic de acel foto-model, care vrei să îl întâlnești! Tu te-ai uitat în oglinda, de curând? Ești un urât și jumătate! Cum poți sa nu te dai cu gel în păr, și-l lași așa, ciufulit și dezordonat! Parcă nu era destul că ai luat părul roz al tatălui tău! Și uite cum te îmbraci! Ce nobil s-ar îmbrăca cu pantaloni albi și bufanți, doar cu o vestă neagră și cu eșarfă la gât, chiar dacă afară sunt peste 25°C.
- Ști bine motivul pentru care nu îmi dau jos fularul! Și nu sunt urât! Dacă tot nu îți plac ochii negrii, parul roz și stilul în care mă îmbrac, de ce te-ai căsătorit cu tata?! El era ca mine! Nu înțeleg!
- M-am căsătorit cu el, pentru că avea mulți bani! Și pentru că era fiul unui nobil.
Asta îmi pusese capac. M-am întors furios, și am plecat în camera mea. Mi-am pus câteva lucruri într-un ghiozdan și am sărit pe geam în toiul nopții. Dar greșeala mea a fost că am uitat că turele gărzilor au fost modificate și acum se făcuse deja schimbul.
Și cam așa ajungem în prezent. Fugeam spre Magnolia când mă împiedic și cad pe ceva moale.
- Au! Dă-te jos de pe mine!
- Vai îmi pare rău, nu te-am văzut.
Nu prea puteam observa cine era în fața mea, pentru că era noapte. Dar am văzut că avea semnul Fairy tail pe mână și că era fată.
- Ești din Fairy tail! Ce bine! Mă bucur că te-am întâlnit! Mă scapi te rog de ei. (zic eu arătând spre gărzi)
- Sigur, de ce nu!?
Ea merge în fața gărzilor, cu o cheie în mână și zice:
- Poartă a leului, te deschid! Leo!
O lumina puternică iese din chea pe care o avea, și apoi apare un băiat îmbrăcat în costum. Avea ochelari și parul era portocaliu și avea urechi, ca ale unei pisici. Părea drăguț, deși nu am apucat să mă uit la el mai mult de 3 secunde, cât a durat lumina.
- Hei, Loke, vezi tipii ăia? Vreau să nu îi mai văd un timp. Crezi că te descurci?!
- Nici o problemă, Lucy!
Deci ea este. Ea este Fugara! Deci numele ei e Lucy? Așa cred. Tipul ăla a bătut tote gărzile alea blestemate și a dispărut.
- Wow! Ce tare! Tu ești, așa-i? Tu ești Fugara! Lucy, nu!
- Da, eu sunt. De unde știai că mă cheamă Lucy? Doar cei din ghildă știu asta.
- Păi, băiatul acela a zis Lucy. Apropo, eu sunt Natsu!
- Încântată de cunoștință, Natsu, eu sunt Lucy. De ce te urmăresc ăia?!
- Din cauză că am fugit de acasă. Vreau să intru în Fairy tail. E visul meu.
- De asta ai fugit?!
- Ăsta e primul motiv. Al doilea... ști defapt nu prea vreau să vorbesc despre asta...
- Nu-i nimic îmi spui altă dată. Acum hai cu mine, până nu se trezesc gărzile.
- Deci... mă iei și pe mine la Fairy tail?!
- Sigur! Plecam mâine dimineață. Acum, hai pe aici.
M-a luat de mână și m-a tras după ea până în fața unui hotel de 4 stele. Am intrat și ea s-a dus la recepție. Ne știm de vreo oră, și culmea, tot nu știu cum arată din față. Văd doar că are părul lung și blond, picioare lungi, e slabă și puțin mai scundă ca mine. Din spate e superbă. Cum stăteam eu așa, cu capul în nori, simt o mână, care iar mă trage după ea. Apoi observ părul auriu a lui Lucy. Ajungem în fața unei uși, unde ne oprim și Lucy deschide ușa cu chea primită de la recepție. Intrăm în cameră și Lucy închide ușa. Apoi se întoarce, în sfârșit, cu fața la mine. Era așa de drăguță! Avea ochii mari și căprui, un nas mic și drăguț și buzele ei erau rozalii. Privirile ni sau întâlnit și am înghețat așa. Inima îmi accelera și simțeam că o să îmi sară din piept. ,,Cred că m-am îndrăgostit!" am zis eu în gând.

Perspectiva lui Lucy :
Am închis ușa și m-am întors. Apoi i-am văzut, într-un final, fața. Era așa de drăguț. Avea ochii negri, un nas mititel și drăguțel, buze rozalii și părul său era de culoare florilor de cireș, era ciufulit dar drăguț. Privirile noastre s-au întâlnit și atunci, am rămas înghețată. Simțeam cum inima mea bătea din ce în ce mai tare. ,,Cred că m-am îndrăgostit!" Am zis eu în gând.

Perspectiva lui Natsu :
Cum ne priveam noi așa, se aude dintr-o dată, stomacul meu, gol, reamintindu-mi că nu am mâncat de 3 zile.
- Ți-e foame?!
- Cam da, nu am mâncat sau dormit de 3 zile.
- O, Doamne! Săracul de tine! Gărzile alea nu au luat pauză de loc?!
- Ba da, doar de 15 minute, în care eu încă fugeam.
- Ai vrea să comandăm de la room service?
- Ar fii nemaipomenit!
- Bine, eu vreau o salată cu de toate, piept de pui la grătar cu piure de cartofi, o negresă și apă plată. Mă duc să fac un duș.
- Ok.
Lucy a luat două prosoape și s-a dus în baie. Eu am comandat mâncarea. După care am observat că în cameră eră un singur pat, de două persoane. M-am gândit că o să o întreb pe Lucy după ce termină cu dușul. După vreo 10 minute, ușa de la baie se deschide, pe ea ieșind Lucy, cu un prosop pe cap și celălalt învelit, stil roche, dar prosopul era puțin cam scurt.
- Lucy, nu crezi că acel prosop e cam scurt?!
- Calm. Doar am uitat să îmi iau pijamalele, cu mine, în baie.
- O-o-ok !?
- Ce, ți-e frică de mine?
- Nu!
- Înfine.
Lucy își ia pijamalele și se întoarce în baie. Peste un minut iese, în pijamale, cu prosopul pe cap.
- Încă nu a venit mâncarea?!
- Nu. Mă duc și eu să fac un duș până vine. Dacă trebuie să plătim acum mâncarea, acolo sunt banii.
- Ok, dar nu trebuie să plătești tu pentru mâncare.
- Insist! Este pentru că m-ai salvat de gărzi și mă ajuți să îmi îndeplinesc visul.
- Bine, atunci.
Îmi iau și eu două prosoape și mă duc în baie. Dau drumul la apă și mă bag în duș. Abea atunci am realizat că am făcut aceeași greșeală ca Lucy. Nu îmi luasem pijamalele!

Perspectiva lui Lucy :
Îmi uscam părul, când aud bătăi în ușă. Mă ridic și merg să deschid.
- Room service!
- A da. Mersi! Cât costă?
- 133 de lei, te rog.
- Poftim.
- Mulțumesc, o seară bună!
- La revedere!
,, Hmm. 133..., de obicei ce îmi iau eu e 65. Oare ce a luat Natsu? " mă întrebam eu, ducând tăvile la masă. Le las pe masă și apoi mă întorc la uscatul părului. Peste 5 minute, îl văd pe Natsu, cum iese din baie, cu prosopul mare, legat în jurul taliei, ca o fustă. Din păr i se prelingeau pe abdomenul bine lucrat, picături de apă. Am rămas în loc, holbându-mă la picăturile de apă de pe pătrățelele lui.
- Ha ha ha, și eu am făcut aceeași prostie ca tine. Mi-am uitat pijamalele.
- Poftim... A, da, ha ha ha! (spun eu, trezindu-mă la realitate)
- Acum ție îți e frică de mine?! Ha ha ha.
- Ce? Nu! De ce mi-ar fii frică?
Natsu se uita puțin confuz la mine apoi își ia pijamalele și merge înapoi în baie.
- Pe bune Lucy?! Ce a fost aia? De ce m-am uitat așa!? Sunt o proastă! (zic eu încercând mai mult să șoptesc)

Perspectiva lui Natsu :
Pot să jur că am auzit-o pe Lucy, cum se certa singură. M-am îmbrăcat cu pijamalele și apoi am ieșit cu prosopul mai mic pe cap. Am văzut că pe masă erau două tăvi.
- Super, a venit mâncarea!
- A da, de vreo 10 minute.
- Și de ce nu ai început să mănânci?
- Pentru că am așteptat să termini și tu dușul și să mâncăm împreună. Și în plus mi-am uscat și părul între timp.
- Ok! Frumos din partea ta! Hai să mâncăm!
- Stai! Mai întâi usucă-ți părul, să nu răcești.
- Bine. Mă ajuți, te rog?
- Wow, ești prima persoană care nu a spus: ,, Parcă ești maică-mea! " ! Sigur că te ajut. (spune ea, lundu-mi prosopul din mână și începând să îmi șteargă câte o șuviță din păr)
- ...
- Am zis ceva greșit?
- Nu, doar că nu am o mamă din aia, ști?
- Ok. Și ce fel de mamă ai, atunci?
- Aş prefera să nu vorbesc despre asta, dacă nu te deranjează.
- E ok. Nici eu nu aș vrea să vorbesc despre părinții mei. Gata! Acum putem mânca.
- Bine.
Ne așezăm și mâncăm. Nu am vorbit deloc, până nu am terminat de mâncat. Când am terminat am strâns masa și am mers până la baie. După ce am ieșit, a mers Lucy la baie. Apoi când a ieșit, am întrebato, arătând spre pat :
- Lucy?
- Da ?
- Eu unde dorm?
- Aici. (spune ea arătând spre pat)
- Atunci, tu unde dormi?
- Tot aici. (spune așezându-se în pat)
- D-dar...
- Hai! Promit că nu mușc. (zice ea făcându-mi loc sub plapumă, și zâmbindu-mi)
- B-bi-bine.
Mă așez pe pat și mă acopăr cu plapuma. Lucy stinge lumina și apoi ne întoarcem spatele unul altuia.
- Noapte bună, Natsu!
- Noapte bună, Lucy!
În scurt timp mă cuprinde somnul. Am adormit, știind că am un nou aliat. Nu! Acum am un nou prieten. Primul meu prieten, Lucy!