Fairy tail într-un univers paralel

2. Un vis, acum, realitate

Dormeam liniștit, până când somnul mi-a fost deranjat de câteva raze de soare, enervante, ce nu îmi dădeau pace. Înainte să îmi deschid ochii, concep un plan, acela fiind: mă ridic din pat, mă duc și trag perdeaua apoi mă pun înapoi la somnic. Eram pregătit să îmi pun în aplicare planul, dar când îmi deschid ochii, observ un obstacol, major, ce nu putea fi ignorat. Era un obstacol, care nu mă lăsa să mă ridic din pat. Era Lucy, care stătea cu un picior urcat peste ambele mele picioare, mână ei dreaptă era pe pieptul meu, iar eu o țineam oarecum într-o îmbrățișare nu foarte strânsă! Cum am ajuns la asta?! Se presupunea că o să ne trezim tot cu spatele unul la celălalt, așa cum ne-am culcat! Sau cel puțin așa gândeam eu. M-am uitat la Lucy, care dormea ca un îngeraș. Avea un zâmbet drăgălaș și nevinovat, de copil mic. Părul său blond, parcă devenea din aur, în lumină soarelui, ce cădea exact pe părul și pielea ei, parcă făcând-o să strălucească ca o stea. Mă uitam cu drag la ea. Apoi m-am trezit la realitate. ,, Of, Natsu, ce naiba?! De abea te întâlnești cu o fată și te îndrăgostești de ea?! " am zic eu în gând. Mă gândeam dacă să o trezesc sau nu. M-am uitat la ceasul de pe peretele camerei. Era 9:45. ,, Ar trebui să ne sculăm " am zis în gând.
- Lucy? (șoptesc eu, punându-mi mâna, ușor, pe capul ei)
- Hmm...
- Lucy, trezește-te.
- Mai 5 minute...
- Bine. Dar poți măcar să mă lași să mă dau jos din pat?
- Natsu, de ce nu te-aşi lăsa să te dai jos din pat?! (șoptește ea, pe jumătate adormită)
- Păi poate dacă ți-ai deschide ochii ai vedea...
- Of! Nu te înț... (s-a oprit ea când a deschis ochii, apoi dintr-un salt era deja în cealaltă parte a camerei) Doamne... Gomene, Natsu!(nu știu dacă am scris corect; gomene = îmi pare rău, scuze)
- Nu-i nimic. Stai calmă.
- B-bi-bine. Mă duc până la toaletă.
- Ok.
Lucy își ia haine de schimb și merge în baie. Din monument că ea era în baie eu m-am schimbat în cameră, ca să economisesc timp. Apoi am bătut la ușa băii.
- Lucy?
- Ies imediat.
- Doar vroiam să te întreb dacă mic-dejunul se servește jos?
- A, da, de la 8:30 la 10:30.
- Păi, ar cam trebui să ne grăbim. E 10 fix.
- Ceeee?! Deja?! Ok, ies într-un minut.
- Bine.
Până Lucy mai era în baie, eu mi-am strâns lucrurile și le-am pus înapoi în ghiozdan. Când Lucy a ieșit, m-am dus eu în baie. Peste 2 minute am ieșit și am coborât la masă.
Pe la ora 12 am părăsit hotelul și ne-am îndreptat către gară. Ne-am luat bilete, pentru Magnolia, care spre fericirea noastră, avea întârziere și în loc să vină la 12 a venit la 12:30, așa că l-am prins.
În tren observ că Lucy are fața cam verzuie. Stați! E mai de grabă mov.
- Lucy, ce e cu tine?!
- Am... rău... de... tran... sport...
- O, vai. Hei! Ști, eu am puterea unui dragon slayer de foc, dar nu prea mă descurc cu ea. Și mai am și puterea de a vindeca, pe astea le știu muuuuuult mai bine. Poate pot să folosesc o vrajă, contra râului de transport.
- Te... rog... înc... earcă...
Mă ridic de pe bancheta pe care stăteam și mă duc către Lucy, care stătea ghemuită cu mâinile la gură, întinsă pe o parte.
- Poți, te rog să îți iei picioarele de la piept?
- Ok...
Își ia picioarele de la piept, iar eu îmi pun mâinile pe stomacul și burta ei. Apoi spun vraja. Câteva adieri de vant, se simt, după care Lucy își ia mâinile de la gură și fața ei își reia culoarea naturală.
- Wow! Asta e prin oară când nu am rău de transport! Mersi, mersi, mersi !!! (sare în picioare și mă îmbrățișează strâns)
- Cu plăcere! (spun eu îmbrățișând-o înapoi, apoi îi dau drumul) Vraja asta îți vindecă greața, dar dacă o folosesc prea mult, nu va mai funcționa.
- Ok! Deci e numai pentru urgențe.
- Cam așa ceva.
Peste vreo oră de mers cu trenul am ajuns în Magnolia. Am urmat-o pe Lucy până pe la capătul orașului, unde se afla ghilda. Era o clădire de două etaje, cu o curte, nu prea mare și la intrare era un steag mare cu simbolul Fairy tail pe el. Eram așa de entuziasmat, ca am început să sar de bucurie.
- În sfârșit, am ajuns! Sunt așa de fericit!
- Observ asta. Parcă gravitația nici nu te afectează. Parcă doar zbori de colo, colo.
- Deci, de când intru pe ușile astea, sunt un membru Fairy tail?!
- Da, imediat ce vorbesc cu maestrul și cu bunelu'.
- Ok! (spun eu trăgând de mână)
Am intrat înăuntru, unde era o petrecere, continuă. Toți erau fericiți și cam beți, unii. Majoritatea cântau și dansau. Alții mâncau și beau. Când eu și Lucy am intrat, toți s-au oprit din ce făceau și ne-am privit.
- Hei, Lucy s-a întors! (spune o fată cu parul albastru și lung, care venea către noi, era chiar Juvia) Și nu e singura!
- Chiar așa, cine e rozaliul? E cumva iubitul tău? O, stai, am uitat ca tu nu te pricepi la băieți. Ha ha ha! (a zis o fată cu parul șaten mai închis și ondulat la vârfuri, în timp ce se apropia de noi)
- El e Natsu. Visul lui e să intre în ghilda noastră.
- Încântat de conștiință!
- Eu sunt Cana. Nu te-a plictisit Lucy, prea tare, nu? Ha ha ha!
- Vezi-ti de ale tale Cana! Ai vrea să îți deschid poarta iubitului tău, ca să nu te mai plictisești atât, și să nu mă mai insulți atâta?! Ha ha ha!
- Unu la mână, nu e iubitul meu, e soțul meu, (spune arătându-ne degetul cu verigheta pe el) și doi la mână, nu am nevoie de tine să îl invoci pe Leo, pentru că, Loke, poate venii și singur !!!
- Vrei bătaie, cap cu bucle?!
- Dar tu, blondo!?
- Să te văd, cap de tablă!
- O să vezi tu, cap pătrat!
Lucy și Cana s-au luat la bătaie, fix în mijlocul sălii. Nimeni nu le oprea, ba din contră, le încuraja. Eu mă uitam puțin confuz la ele dar am zis că mai bine nu mă bag.
- Deci, ziceai ceva de intratul în ghildă?
- D-da.
- Eu sunt Juvia, dar probabil că mă cunoști, deja.
- Da, eu sunt Natsu. Încântat.
- De asemenea. Și ce ai zice dacă ți-aiş face cunoștință cu câțiva din membrii ghildei, mai întâi?
- Sunt de acord.
- El e Laxus, desigur, că și pe el îl poți recunoaște, ușor, deoarece și el este model masculin. Și el e și nepotul fostului maestru.
- Bună, eu sunt Natsu!
- Hey, eu sunt Laxus! Mă bucur să te cunosc.
- Și eu! Deci, dacă tu ești nepotul fostului maestru, atunci, tu ești noul maestru?
- Ha ha ha! Asta mă întreabă toți. Nu, nu eu sunt noul maestru.
- Dar atunci cine?!
- Vei afla, în curând. Acum, hai să-ți mai prezint câteva persoane.
- Bine.
Ne-am îndepărtat de Laxus, apoi am mers către bar, unde se aflau câteva persoane care vorbeau diverse. Era o adolescentă cu părul scurt, albastru deschis și mică de statură, lângă ea era un băiat, masiv, dublu și ca înălțime și ca " lățime " decât ea. El avea multe pilcinguri pe față și avea părul lung și negru ca smoala. În cealaltă parte a fetei era un băiat înalt și slab, care purta o pălărie ciudată și înaltă. Pe bar era un bătrânel, mic de statură, cu părul alb. Acolo mai era o fetiță, cu părul lung, prins în două codițe. Părul ei era albastru închis.
- Hei lume! El este Natsu. Vrea să intre în ghildă. Ea e Levi, ea e Wendy, el e Grajeel, el e Jett și el este bunelul, fostul maestru, Macrov.
- Bună, mă bucur să vă cunosc!
- Bună Natsu! (au zis toți în cor)
- Deci, ziceai că vrei să ni te alături? (spune Macrov)
- Da, vreau!
- Păi și atunci de ce nu ai încă semnul?! Eu îmi dau acordul, ca fost maestru. Și în plus nu cred că vrei să aștepți, până ce se întoarce actualul maestru. Nu?
- Vorbiți serios?!
- Deci unde vrei semnul? (mă întrebă Juvia)
- Aici, sub umăr!
Juvia aprobă și îmi pune semnul. Semnul era vișiniu. Dar nu părea că Juvia a utilizat vr-un colorant.
- De ce semnul meu e vișiniu, chiar dacă nu ai utilizat vreo culoare?
- Deoarece, semnul este magic, își alege singur culoare, în funcție de fiecare persoană. La unii semnul e culoarea lor preferată, la alții e în funcție de firea lor, și la unii, culoarea semnului este culoare unei amintiri, unui lucru important din trecutul persoanei respective. (mă lămurește Levi)
- Aha. Să înțeleg că tu ești geniul ghildei?
- Cam așa ceva.
- Păi, eu cred că e super să fi geniul.
- Deci, Natsu, ce magie folosești? (întrebă Wendy)
- Eu sunt un dragon slayer de foc, dar nu prea mă descurc cu asta. Și mai am și puteri vindecătoare. Cu ele mă descurc muuuuuult mai bine. Și dacă tot nu mă prea descurc cu magia de foc, mă întrebam, dacă nu aveți pe cineva care mă poate învăța?!
- Da, avem. Și,mă bucur că ești dragon slayer, și eu și Grajeel suntem dragon slayer-eri. Eu sunt de aer, iar Grajeel e de fier. Și, și eu folosesc magie de vindecare, mă întreb dacă mă poți întrece în asta!?
- Cu siguranță e mai bun la vindecat, decât tine, el e primul care a reușit să mă scape de greață în tren. (intervine Lucy, în timp ce încă se mai lupta cu Cana)
- Ai grijă să nu te rănești!
- Wow, ești primul care a scăpat-o pe Lucy de rău de transport! S-ar putea să fi mai bun ca mine.
- Hei, Natsu! Mi se pare mie, sau ție îți place de Lucy?! (îmi zice Juvia, având un pahar cu Wiski în mână)
- Se pare că deja te-ai îmbătat, Juv. (zice Grajeel, începând să râdă, de i-a ieșit berea pe nas)
- Ce tot, hâc, zici acolo?! Eu nu, hâc, sunt de, hâc, loc beată, hâc! (zice Juvia, sughițând) Deci, hâc, zi Natsu, hâc, îți place de Lulu, hâc, așa-i?
- Ceeee? Nu, nu, nu! Suntem doar prieteni! Ne-am întâlnit ieri! Ce naiba ?!
- Da, hâc, cum zici tu, hâc, dar eu simt, hâc, când cineva, hâc, place pe, hâc, cineva.
- Ok...
Discuția asta a fost foarte ciudată. Plus că nu știam că Juvia este bețiva ghildei. Am mai stat puțin de vorba cu cei de la bar. Iar apoi sunt lovit de Lucy, în cap, din greșeală, în timpul bătăii ei cu Cana. M-am ridicat de pe scaunul pe care stăteam, și am mers spre ele.
- Hei, Lucy, Cana, nu credeți ca artrebui să terminați cu bătaia?!
Ele nu mă bagă în seamă și își continuă lupta fără sens. Pe ușă intră un băiețel, cam de vârstă lui Wendy, care vine direct către cele doua ce se certau.
- Opriți-vă!!! Terminați!!! De fiecare dată când vin aici vă văd pe voi doua cum vă bateți ! M-am săturat de asta, mamă!
- Mamă?! (spun eu surprins și apoi mă uit la Lucy, care se oprii din bătaia ei cu Cana)

HEI, OAMENI! SPER CĂ VĂ PLACE REINTERPRETAREA MEA A FAIRY TAIL. VREAU SĂ VĂ ZIC CĂ ERZA ȘI GRAY NU APAR, ÎNCĂ, ȘI EI NU SUNT MEMBRI AI FAIRY TAIL, DE LA ÎNCEPUT. JUVIEI I-AM SCHIMBAT ROLUL CU A MIRI ȘI A CANEI. PE CANA AM FĂCUT-O UN FEL DE GRAY, PENTRU CĂ SE IA LA BĂTAIE CU LUCY, CARE ARE ROLUL LUI NATSU. TOT ODATĂ, M-AM GÂNDIT CĂ AR FI INTERESANT DACĂ CANA AR FI SOȚIA LUI LOKE (nu mă judecați). PE LAXUS L-AM FĂCUT UN FEL DE MIRA, ÎN VARIANTĂ MASCULINĂ, DAR EL ESTE ÎNCĂ NEPOTUL FOSTULUI MAESTRU. ȘI M-AM MAI GÂNDIT CĂ JUVIA ȘI GRAJEEL SUNT PRIETENI BUNI. MIRA VA APĂREA DIN CAPITOLUL VIITOR. ȘI CAM ATÂT DEOCAMDATĂ, LEGAT DE PERSONAJE.
ACUM... OARE LUCY E MAMA ACELUI BĂIAT?! ȘI CU NATSU CUM RĂMÂNE?!

P.S.: Știu că vroiam să vă las în suspans, dar nu mă pot abține! Lucy nu e mama băiatului, Cana e, asta dândui și rolul lui Macao