Fairy tail într-un univers paralel

4. Testul

- Începem de mâine la ora 6 dimineață! Să nu întârzi!
- Nu o voi face!

A doua zi
M-am sculat la ora 5. M-am îmbrăcat, am coborât să iau micul dejun, m-am spălat pe dinți, i-am lăsat un bilet lui Lu, m-am încălțat și am pornit spre ghildă. Nu vroiam să întârzi din prima zi și să îmi fac o imagine proastă, mai ales față Maestru.
Am ajuns la ghildă la 6 fără un minut. "Wow! La fix. " mia zis în minte. Am așteptat până la și 10 dar Maestrul nu părea să se arate. Am începu sa mă plimb prin fața ghildei. După 15 pași am reușit sa mă împiedic de o piatră care a trebuit să îmi stea în cale și să mă facă să mănânc pământ, că altfel nu se putea! Când m-am ridicat de pe pământul rece, o foaie a decis să mă enerveze și mai tare! Foaia era lipită de fata mea! Mi-am dezlipit foaia de față și am citit-o. Pe foaie scria: " Pentru Natsu. Ai timp până la ora 10 să mă găsești. Asta e prima etapă a antrenamentului. Dacă nu reușești să mă găsești până la 10 și ai mai mult de 3 zgârieturi, nu te voi antrena. Maestrul ghildei Fairy Tail, Jerall "
- Ok, deci am 3 ore jumate sa îl găsesc pe Maestru. Dar la ce se referea cu: "sa nu ai mai mult de 3 zgârieturi " ? De ce vorbesc singur?!
Nu aveam nici cea mai mica idee cum aș putea să îl găsesc pe Jerall. Cum stăteam eu așa să mă gândesc, am simțit cum o "forță" se apropia de mine. Mi-am ridicat privirea și am văzut că Juvia se apropia de mine. Atunci ma trăznit ideea. Trebuia să mă concentrez sa găsesc forță corespunzătoare puterilor magice ale Maestrului. Mi-am închis ochii și am încercat să găsesc putea Maestrului. După 5 minute am reușit să o simt dar nu puteam să îmi dau seama pe unde trebuia să o iau. Am citit biletul iar apoi am tras aer în piept și ca prin minune, am simțit mirosul Maestrului. Nu știam cum Dumnezeu a apărut ca un fel de "alee" care mă conducea către Maestru.
Am mers până în apropierea unui râu. "Aleea" a dispărut la fel cum a apărut și nu mai simțeam niciun miros. M-am uitat în toate direcțiile posibile dar nu am avut pic de noroc. Am înaintat până la râu. Deodată am simțit cum am fost zgâriat pe umăr de o săgeată. Am observat că am declanșat o capcana cu săgeți. Am început sa mă feresc de ele ca un ninja. Mă lasam pe spate, în fața și încercăm să le ocolesc. Am ținut-o tot așa aproximativ 10 minute. Mi-am verificat ceasul. Era ora 7 jumătate.
- Când a trecut tot timpul ăsta? ! Și de ce iar vorbesc singur?! Cred că m-am molipsit de la Lulu.
Am traversat râul și m-am sprijinit de un copac. Mă gândeam cum să procedez acum. Am decis să încerc încă o dată cu căutarea puteri magice. M-am așezat în poziție turcească, mi-am închis ochii și am început să meditez. Peste 30 de minute am reușit să fac o altă "alee" să apară. De data asta maestrul era mai aproape.
Am mers aproximativ jumătate de oră prin pădure. Am ajuns într o poieniţă. M am plimbat pe acolo iar apoi am căzut din nou. O altă piatră a decis să îmi strice ziua. M-am ridicat de pe jos şi am observat că era o altă capcană. Ziduri din piatră a început să transforme poieniţa într-o peşteră care arată mai degrabă ca un tunel fără sfârșit. Deodată am auzit un zgomot puternic ca o minge de piatră ce se rostogolea. M-am uitat în spate şi am văzut că aveam dreptate. O minge de piatră venea cu viteză spre mine. Am început să fug mai ţineau picioarele. Tunelul era foarte lung. De abea am reuşit să parcurg fără sa fu zdrobit de acea minge de piatră. Am ieșit din tunel în aproximativ 10 minute. După ce am ieşit, tunelul împreună cu mingea pur şi simplu au dispărut. M-am uitat la ceas şi am văzut că era târziu. Era deja 9 fără un sfert. Aceea "alee" a dispărut din nou.
Mi se părea că aud o voce cunoscute. Am încercat să aud mai bine apropiându-mă de locul de unde se auzea vocea. Era vocea maestrului. Mi-am ciulit urechile şi am mers în direcţia vocii. Vocea se auzea din ce în ce mai tare. M-am oprit pentru o secundă să ascult conversaţia dintre două persoane. Dar când m-am oprit am fost atacat de un om care purta o mască. Apoi a mai sărit încă trei pe mine. Mă feream de toate atacurile lor. Mă gandeam de ce mă atacă si cum aș putea face să scap de ei. La un moment dat mi-a venit o idee briliantă. Aş putea să creez un efecte invers ale puterilor mele vindecătoare. Zis şi făcut. I-am ademenit într-un colţ format la baza muntelui şi am aplicat planul. Imediat au fost răniţi şi au fugit cine ştie unde. Mi-am verificat ceasul si am văzut că era 10 fără 10 minute. M-am concentrat să aud să miros şi să simt prezenţa maestrului. Am urcat într-un copac şi am privit în direcţia din care simţeam prezenta maestrului. L-am vazut ce am început să sar din copac în copac până am ajuns la el.
- Bună dimineața maestre!
- Bună dimineața Natsu! Din moment ce este ora 10 și tu eşti aici, mai trebuie doar să verific dacă ai mai mult de 3 zgârieturi.
- O-ok...
Maestrul s-a apropiat de mine și a început să se învârtă în jurul meu. După aproximativ un minut, Maestrul mi-a pus mana pe umăr și mi-a zis:
- Te felicit! Ai reușit să treci testul cu brio!
- Pot să știu și eu pentru ce a fost testul ăsta?!
- A fost un test pentru ați testa abilitățile. Am vrut să văd cât de bun și deștept ești și cât potențial ai. Mai întâi ai încercat să mă găsești după prterea mea magică, văzând că asta nu merge, ți-ai folosit super-mirosul, super-viteza, super-auzul și super-vederea ta de dragon slayer. Pe lângă asta, ești și agil și deștept. Și atunci când ai fost atacat de cei 4 oameni, ți-ai folosit puterile de vindecare, doar cu efect invers, pentru ai înfrânge.
- Chiar am făcut eu toate astea?!
- Desigur că da! Ai mult potențial Natsu, ești deștept și ai puteri magnifice, doar că nu ști cum sa le folosești. Dar de aceea sunt eu aici! Te voi antrena și învăța tot ce îmi stă în putință.
- Mulțumesc pentru ajutor Jerall. Îți rămân dator.
- Ba nu. Este datoria mea ca Maestru al ghildei sa îi ajut pe magiceni. Și în plus, mă antrenez și eu în același timp.
Am mai vorbit despre antrenamentele viitoare și toate cele, iar apoi am pornit spre ghildă. Odată ajunși, Jerall a mers în treaba lui și eu am mers sa îi povestesc lui Lucy tot ce s-a întâmplat azi.
- Hey Lu! Ce faci?
- Hey Natsu! Eh, nu fac mai nimic, doar stau... și mă plictisesc...
- Eu tocmai m-am întors cu Jerall...
- Oh, da așa e! Cum a fost antrenamentul?!(m-a întrerupt ea)
- Păi, defapt, nu prea a fost un antrenament. A fost ca un test de evaluare, sa zicem. Am găsit un bilet pe care scria ca trebuia să îl găsesc pe Jerall pana la ora 10 și sa nu am mai mult de 3 zgârieturi. Nu stăm cum să fac să îl găsesc. Apoi... (i-am povestit tot ce se întâmplase)
- Wow! Ai trecut prin multe azi. Of, și când mă gândesc că eu m-am plictisit aici, fără sa am o ocupație... Viața e așaaaaaaaa de plictisitoare!!!
- Nu e adevărat! Viața e frumoasă! ("Frumoasă ca tine" am zis în gând) Bineînțeles că mai există și momente rele sau plictisitoare, dar viața e frumoasă.
- Da, ai dreptate...
- Wow, chiar te plictisești. Ce ar fi dacă am merge într-o misiune?
- Doar noi doi?!
- Și Happy. Deci ce zici?!
- Zic că tu parcă avea antrenamente de făcut cu Maestrul.
- Stai liniștită. Putem lua o misiune care nu durează mult și care nu e așa grea, doar pentru a nu ne plictisi.
- Ok atunci! Hai să alegem o misiune!

OK, AVEȚI DREPTUL SĂ MĂ OMORÂȚI, DAȚI CU MÂNCARE ÎN MINE SAU CEVA! POATE AȘA MĂ TREZESC ȘI EU LA REALITATE ȘI POSTEZ MAI DES... ȘTIU CĂ E SUPER SCURT, DAR LIPSA DE INSPIRAȚIE ÎȘI SPUNE CUVÂNTUL. ȘI ÎN PLUS DE ĂSTA AM AVUT O TONA DE TESTE ȘI 0 TIMP PENTRU SCRIS. OK HAI SA LASAM ȘCOALA ȘI TOATE ASTEA ȘI SĂ VORBIM DE CEVA CU ADEVĂRAT IMPORTANT, ȘI ANUME: ZIUA LUI STOSHI. DAAAAA! DECI AZI E ZIUA EI ȘI EU VREAU SA ÎI UREZ UN CĂLDUROS LA MULȚI MULȚI MULȚI ANI!!!