-Deci tu ai sentimente destule.
Da,nu se vede?
-Da.
-Presimt ca voi avea si eu.
Ia stai asa.Tocmai mi-ai zis ca o sa te indragostesti de mine?Nu!Nu imi trebuie inca unul.
-Ati terminat de mazgalit?ne-a intrebat Manu cand a intrat pe usa.
Nu-uri si Da-uri se auzeau de ici,de colo.
-Bun.Aratati-mi "sentimentele".Bunicii raman pentru vineri.Acum sa vedem ce ati lucrat.
Vai ce ii mai place omului astuia sa critice.Nu poate sa zica un "Bravo"!?
-Ia sa vedem ce are elevul nou aici..Wow.Ee..bine!Da,tine-o tot asa!
Serban mi-a transmis un "mersi" fara sonor.Eu i-am zambit.
-Raluca..bun!Foarte bine.Excelent chiar.
-Multumesc Ma..domnule Manescu!
Era sa ma scap.
Dupa ce a terminat cu verificarea lucrarilor,ne-a dat drumul.
Mi-am strans tot,dar cand sa bag in rucsac portretul lui Tudor,Serban m-a intrebat:
-Cine e?
-Aa..un prieten.
-Un prieten sau un iubit?
Un iubit.Doar ne-am lins.
-Doar un prieten.
-Si de ce i-ai facut portret?
-Aa..pentru o provocare.
Mi-am pus geaca si am iesit pe usa.Afara ningea.Serban era in fata cladirii.
Ce face aici?
-Ce faci aici?l-am intrebat eu curioasa.
-Pe tine te asteptam.
-De ce?i-am zambit eu.
-Vii cu mine la o ciocolata calda?
-Aa..da.E departe de aici?
-Vis-a-vis,si mi-a aratat cafeneaua de peste drum.
Am ajuns si ne-am asezat la o masa.El s-a dus sa ia doua ciocolate calde.
-Mersi.Cat a costat?
-Un tablou pictat de tine,mi-a zambit si a luat o gura mica din cana lui.
-Ok,am spus eu razand,dupa care mi-am dat geaca jos.
Era chiar cald acolo.
-Si de cand pictezi?
-O sa razi,dar la 6 ani am pictat o icoana.Nu voi putea niciodata sa o fac la fel.
-La 6 ani!?Ai vreo origine in Italia?a intrebat razand.
-Nu.Il mostenesc pe bunicul meu.
-Eu nu seman cu nimeni din familia mea.
Pai daca esti anti-talent..
-Bine,mama e arhitect,dar nu are legatura,a continuat el.
-Si tata are o firma de arhitectura.
-Cum se cheama?
Si discutia a continuat..Stiti voi,subiecte neinteresante.
La plecare:
-In ce parte o iei?m-a intrebat el tinandu-mi usa ca sa ies din cafenea.
-In stanga,stau pe langa Mall Vitan.Tu?
-Ah,stii blocurile alea inalte de langa "Piedone"?Acolo stau eu.
-Super.
Si am plecat incet spre casa.Pe drum i-am trimis un sms mamei sa nu se ingrijoreze.
SCUZE MAMI,DAR AM BAUT O CIOCOLATA CALDA DUPA CURSURI.AJUNG IN 15 MIN.TE IUBESC.
-Ce clasa esti?
-A 10-a,la liceul de teatru.
-Ah,eu sunt a11-a la Spiru.
-Da..Asteapta o secunda.Cred ca am primit doua mesaje.
BINE,MAMI.TE ASTEPT.AI GRIJA
Asta cred ca v-ati prins de la cine e.
RALUCA,RAMANE SA NE VEDEM DIMINEATA LA TINE,DA?
De la Luca.
Al doilea e si semnat.
DA,LA 8.SAU 9..MA ROG VEZI TU.
-Am uitat de Luca.Trebuie sa invat actorie noaptea asta,am spus eu incet fara sa realizez ca sunt afara,pe strada,langa Serban.
-Poftim?
-A,nu,nimic.
-Spune.
-Prietenul meu face un film.Eu trebuie sa joc rolul principal si nu stiu mai nimic despre actorie.
-Eu stiu.Sunt actor in clubul "Caragiale".
-Il stiu.Acolo a facut teatru si colega mea.
-Cum o cheama?
-Diana,Diana Catrina.
-Aah,Uraganul!
-Da,am spus eu razand.
-Nu prea este intreaga la minte.E cam ciudatica.Rade intr-una.
-Da,stiu.Este cea mai buna prietena a mea.
-Da,pai cum spuneam.Pot sa iti trimit niste "secrete" de ale teatrului pe mail .
-Ok,stai sa iti scriu pe o foita adresa mea.
-Nu trebuie.Spune-mi-o si o retin,a spus sigur pe el.
MMMOK.
-mrp297@yahoo.com
-Ok.
What!?
-Ah,asta e inca un lucru bun la actorie.Memorezi super repede.
-Foarte tare.
Foarte tare,Robotboy.Adica o sa fiu o Robotgirl?
-Si despre ce e filmu'?
-E vintage.Despre o fata,adica eu,care se indragosteste de cine nu trebuie,etc.
-Interesant.Si aveti scenariu,tot?
-Nu.Adica cred.Nu stiu.Da.
-Ai dat toate raspunsurile posibile.
-Asa imi zice si tata.
Ia stai.Luca a zis ca avem nevoie in film de multe personaje,iar asta e actor.Dar mai bine nu il intreb acum,sa vorbesc mai intai cu Luca.
-Bine,eu o iau pe aici,l-am anuntat eu.
-Ok.Ne vedem.Pa,si si-a luat la revedere cu un zambet.
Eu i-am zambit inapoi.
CITEȘTI
Cafea, Arta si Tigari...
Romance> > Asta e povestea mea,o poveste dramatica de dragoste pe care tu,ascultatorul,sper ca o vei putea intelege mai profund decat randurile mele ii dau sens.
