Cafea, Arta si Tigari...

Capitolul 23 - Saruturi inregistrate

Capitolul 23.   Saruturi inregistrate.

Nu am realizat pana acum cat de mult mi-au lipsit buzele lui.Cat de mult mi-a lipsit gustul dulce-amarui care ramanea in urma si respiratia domoala care ma incalzea chiar si atunci cand afara ningea si era frig.Saruturile lui le-am considerat mereu complet diferite de ale oricarui alt baiat;mereu mi-au daruit o senzatie puternica de siguranta si liniste.Fiecare fata simte ceva “magic”,de nedescris cand este sarutata de persoana iubita,dar cand esti acolo,in bratele acelui baiat,ai un fel de amnezie temporara.Si asta mi se intampla si mie,si tie,si inca altor 3527291 femei in aceasta clipa.Insa putine dintre noi isi aduc aminte fiecare dintre aceste momente;putine isi aduc aminte bataile de inima,gemetele,rasuflarile,zambetele prea scurte si secundele prea lungi.Dar nu eu.Iar sarutul asta va fi si el inregistrat undeva.

Din pacate a trebuit rana mea sa faca ifose,ca altcandva nu putea doamne fereste,si a stricat toata atmosfera aia parca interminabila.

-Ce e?

-Nimic..zgarietura asta nenorocita.

-O doamne.Iar sangerezi!De ce nu ai spus nimic?!

-Nu am simtit ca sangerez.

-Fir-ar..ma duc sa mai iau niste pansamente,ok?

Am stiut din prima ca sangerez,dar am asteptat prea mult sa ma sarute ca acum sa imi stea in cale o rana de nicaieri.

-Trebuie sa le scot pe astea.O sa te doara putin,dar uita-te in ochii mei,bine?

-Bine.

-Raluca,o sa doara putin mai rau.Sigur te uiti la mine?

-Da.Promit.

Oricat de mult m-am abtinut sa nu tip de durere,n-am mai rezistat la un moment dat si am scapat un zbierat.

-Nu,nu,nu.Stiu ca doare.Mai am putin,uite,aproape am terminat.Gata,scumpo.

-Aaaau.

Si atunci i-a trecut prin cap mirobolanta idée sa ma sarute pentru a ma face sa tac.Si a mers.

-Esti gata.Te doare?

-Nu,am rasuflat.Mersi,Tudor.

-Pentru putin.Dar eu nu suport sa te mai vad asa.Cum iesim de la scoala,te duc la spital.

-Nu-ti fie mila,nu ma doare rau.Dar in spital eu nu intru.

-Ba da.Fie ca trebuie sa te car pana acolo in brate sau sa inghet de frig,punand toate hainele mele pe tine.

Iar asta cred ca a fost momentul pe care l-am asteptat toata copilaria mea.-Sa am un erou care sa ma placa indeajuns de mult incat sa imi spun asta,sa aibe curaj sa imi spuna asta.Si il credeam doar un vis prostesc de copil.Dar vorbea serios,il cunosc,si odata ce afirma ceva,de multe ori chiar face unele lucruri pe care le rosteste.

-Am zis ceva rau?

-Nu..nu.Doar ca..nu cred ca ai face asta pentru mine niciodata.

-Asta e ideea…ca tu uneori nici nu iti dai seama cat de mult tin la tine.Si nu ma crezi cand .. imi fac curaj sa o recunosc.

Aproape ca il credeam.Nu i se dilatau pupilele.Pfa,ce mod de a-ti da seama daca cineva minte sau nu.

-Vezi?Tot nu ma crezi.

-Cand ti-am spus ca nu simteam ca sangeram,defapt steam de mai demult.Si ma durea,dar ma sarutai tu..si asta ma facea sa uit.E ca o amnezie.

-Iar asta inseamna ca ma crezi,corect?

-Stii ca nu imi place sa-ti dau dreptate.

-Ti-a fost dor de mine.

-Mi-a fost dor sa-mi fii aproape.

-Ti-am fost mereu,isteato.Doar ca nu m-ai vazut tu.O,nu.

-Ce e?!

-Inchide ochii.

-De ce?

-Doar inchide-I si gandeste-te la ceva frumos.Ai incredere.

Evident ca nu am putut sa imi imaginez ce imi spusese el,incercam sa imi explic de ce m-a pus sa inchid ochii.

Deodata,am simtit o presiune mare in piept.Tudor presa cu o haina pe rana.Simteam cum fierbea sangele la suprafata pielii si era din ce in ce ai mult.Tudor imi pusese mana la ochi,iar buzele lui erau lipite de ale mele,incat nu puteam sa spun si sa vad nimic.Se indeparta putin sa curete sangele si imi soptea incet “Gata,gata,sunt aici.”

Imi era frica ca s-ar putea agrava situatia.Mi-am zis ca nu e normal sa curga atata sange,dar in acelasi timp ma gandeam ca e doar o simpla zgarietura si nu are ce sa se intample cu mine.

Ma zbateam din greu sa imi opresc lacrimile,dar Tudor imi spunea incontinuu “Plangi,scumpo.Plangi,descarca-te.” Imi uram viata in momentul ala.Plangeam si ma durea,iar eu ma credeam mai puternica.Puteam trece peste.

-Gata,gata,gata,a spus intr-un sfarsit luandu-ma in brate.A trecut.

Nu-i puteam spune nimic din cauza suspinelor interminabile si faptului ca pierdusem destul sange incat eventual sa lesin.

-Te mai doare?Daca da,strange-ma de mana.

L-am apucat de mana,insa nu aveam forta sa il strang.

-Ai pierdut foarte mult sange si esti ...Voi suna la .. Raluca,nu lesina!!Raluca,ma auzi?Trezeste-te!!

:  Imi cer scuze ca a fost atat de scurt,insa..nu am avut cum sa imi rezerv mai mult timp pentru scris din cauza ca a inceput scoala si bla bla,dar macar l-am postat repede :-)  :