Atracție fatală

Consecințe

Davis ne-a promis că ne va scoate la plimbare. Prima noastră ieșire cu Edward. Prima noastră ieșire ca și o familie.

Totul a fost pus bine la punct. Davis a angajat un bodyguard să ne însoțească oriunde vom merge și să înlăture posibili jurnaliști. Recunosc că sunt emoționată, deși am mai trecut prin asta o dată.

— Ești pregătită?

— Cred că da!

Davis era îmbrăcat simplu, într-o pereche de blugi crem , o cămașă albă și mocasini. Eu am optat pentru o rochiță de culoarea piersicii, lungă până la genunchi și balerini negrii. Edward era îmbrăcat ca un mic prinț, într-o pereche șic de blugi și o cămășuță albă cu un sacou negru făcut special pentru el la comandă.

Am ieșit din casă, urcându-ne toți trei în mașină, urmați de Bobby, bodyguardul nostru care se urcă în dreapta șoferului. Trebuia să specific că era un munte de om, îmbrăcat la patru ace.

— Unde ne duci?

— Ne plimbam întâi în parc. Apoi vom lua masa la un restaurant.

Edward chicotea în poala lui Davis, râzând cu gura până la urechi, dezvăluind primii lui dințișori. Davis îl ciupea ușor de obraz, iar cel mic gângurea, râsul lui umplând atmosfera din mașină.

Paul parcă pe o alee lăturnică și am coborât din mașină cu cei doi bărbați ai mei și Bobby. Parcul era destul de populat și încă nu vedeam nicio urmă de microfon, deși Bobby era deja cu ochii în patru.

— Bobby, rămâi în spatele nostru, ne vom plimba deocamdată!

— Da, domnule!

L-am luat pe Edward de o mânuță și Davis de cealaltă, începând șă facem pași mici. Micuțul nostru se încurca în picioarele lui și mai că mergea pe vine.

— Hai, prințule!

— E vina ta, l-ai învățat numai în brațe!

— Nu da vina pe mine. Cum să-l refuz când îl văd că își întinde mânuțele spre mine?

După o plimbare scurtă, Davis se așeză cu Edward pe iarbă, jucându-se cu el. Amândoi râdeau și mă simțeam o femeie fericită văzându-i așa.

— Iubito? Ești bine?

— Da!

— Erai picată pe gânduri!

M-am bucurat de adierea vântului care îmi mângâia fața și îmi țineam rochița care flutura din cauza vântului. Am zărit undeva departe doi băieți care păreau că se uită în direcția noastră și încercam să văd mai bine ce era de fapt.

— Davis! Cred că sunt aici!

— Unde?

— Uite-i! Cred că ne fotografiază!

— Bobby, du-te în direcția aia și vezi ce se întâmplă, o să încerc să ies din parc! 

Davis îl luă pe Edward în brațe și ne-am îndreptat cu pași repezi spre ieșire. Auzeam voci de femei în jurul meu care vorbeau anapoda.

Nu e Davis Brown acela?

 Un copil? 

Cine e ea?"

Era tot ce puteam auzi în jurul meu și am alungat toate astea, concentrându-mă pe ceea ce făceam. Davis nu părea afectat de nimic și continua să meargă cu Edward în brațe. Ajunși aproape de ieșire, așa cum ne așteptam, un grup de reporteri așteptau cu microfoanele în mână.

— La dracu'! Maddy stai lângă mine și nu spune nimic!

Am înaintat spre ieșire, Davis așezându-i șapca lui Edward mai bine pe cap.