La spital

55 8 2
                                    

Am vazut ca la masa alaturata s-au asezat Katrin si Adam care se sarutau. Mi-am schimbat fata pe loc. Mi se facuse rau si ameteam. Fatele se uitau la mine confuze si dupa citeva clipe au obserbat ca se intimpla ceva cu mine si nu intelegeau ce asa ca m-au intrebat:
- Erica, esti bine? Ce se intimpla cu tine? Esti alba la fata.
- Totul e bi...bin...bine am zis si am lesinat.
Nu imi amintesc nimic doar faptul ca l-am vazut pe Adam cum se saruta cu Katrin. M-am trezit din transa intr-o camera alba si mirosul de medicamente m-au facut sa inteleg ca sunt intr-un spital. Nu am avut putera sa imi deschid ochii insa auzeam vocile prietenelor mele:
- Se trezeste.
Am favut un efort prin a-mi deschide ochii si le-am vazut pe toate stind linga patul pe care eram culcata. Cu ele mai erau parintii mei si fratele meu, doctorul, o asistenta si... Adam.
Ce cauta el aici ? Sa se duca sa se sarute cu katrin:
- Nu te misca, incetisor. Zise doctorup di ma apuca de o mina ca sa ma ajute sa ma ridic.
- Cum te simti?
- Ma doare capul si sunt ametita.
- Stai linistita si odihnestete, daca doresti sa raminem asa vom face iar daca nu vom parasi cabinetul si te vom lasa sa te odihnesti.
- Pai daca nu va suparati as dori sa ramin un pic cu parintii mei pe care nu i-am vazut de foarte mult timp si sa ramina si fratele meu.
- Sigur ca da, a zis Teo si cu totii au iesit.

- Ce s-a intimplat, scumpo?
- Eram la o cafenea si linga o masa alaturata l-am vazut pe Adam sarutinduse cu o nou colega de la noi din clasa. Nu m-am putut tine si mi s-a facut rau, apoi m-am trezit aici.
- Erica, ai stat 3 zile si nu ai deschis un ochi. Credeam ca ai murit doar ca inca mai aveai puls si am sperat sa te trezesti.
- 3 zile? Am tipat eu.
- Da, acum calmeaza-te si odihneste-te ca sa revii mai repede acasa.
- Bine mama, tata si Carlos. Va iubesc.
Mi-am luat ramas bun de la ei apoi le-am sunat pe fete. Am vorbit cu ele despre tot ce s-a I timplat apoi am adormit.

*Peste trei zile*

Doctorul a zis ca deja pot sa plec acasa. Abia asteptam cu mult mai mult ca peste 5 zile este concursul. Vreau sa le vad pe fete, sa-l vad pe Adam. Stai. Nu pe el nu ti-amintesti ce ti-a facut? Nu cred ca trebuie sa-l ierti. Nu ma intereseaza ce zice subconstientul meu. As dori din nou sa-l vad, sa-l string in brate, sa-l simt aproape si sa ii simt saruturile dulci pe obraz. Vrea sa clarificam lucrurile.

Am ajums acasa. Afar era amenajat foarte frumos, cu mii de baloane si multe alte decoratiuni. Cind am intrat in casa am ramaa socata. Toti apropiatii mei erau acolo si au strigat Surpriza. Nu imi venea sa cred ce surpriza minunata. Erau toti toti toti prietenii mei, pina si colegi de clasa si Adam. Am petrecut mult timp pina cind Adam m-a luat de mina si m-a sarutat...


N/A: Buna, dragii mei cititori. Am postat inca un capitol. Sper sa va placa si astept in continuare pareri. Va pup.

Datorita LUI (Vol. I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum