Datorita LUI (Vol. I)

Vizita neasteptata...

- Si nu eu am fost vinovata. El m-a sarutat.
- Stiu scump-o, dar unii oameni nu se gindesc destul. Pune-te tu in locul lui. Cum ai proceda daca ai s-ar fi intimplat asa ceva?
- Nu m-am gindit la asta. Dar acum ce pot sa fac? El nu ma crede iar eu nu pot judeca normal si chestia cea mai nasoala este ca amindoi suferim.
- Eu te inteleg perfect, Erica si singurul sfat pe care ti-l pot da este TIMPUL. Asteapta! Ai rabdare! Cu timpul totul se va rezolva. Sunt sigura 100% ca el te iubeste si daca te iubeste nu te va lasa singura cit de greu nu I-ar fi. Lasa timpul sa treaca.
- Multumesc, mama, dar stii ca doare tare. Timpul sper sa rezolve tot si sper sa rezolve repede.
La auzul acestor cuvinte ea a chicotit un pic. Apoi m-a sarutat pe frunte si mi-a urat o noapte linistita si sa dorm bine. Ea a plecat, iar eu mi-am luat pijamalele si am incuiat usa. Nu imi era somn asa ca am decis sa ascult putina muzica (,) ca sa ma mai calmez si sa-mi treaca toate emotiile si lacrimile. Dupa un timp m-am uitat la ceas si am vazut ca era abia 20:00. Ce greu trece ziua aceasta. Am hotarit sa scriu putin in jurnal. Mi-am scris toata viata si intimplari frumoase si mai putin frumoase in el. Acesta imi stie cele mai mari secrete, punctele slabe si ce simt sau am simtit. Eram concetrata cind aud niste batai la usa. Nu am raspuns nimic. Doream sa stau singura si sa nu vad pe nimeni. Acea persoana era foarte insistenta asa ca am tipat:
- Mama nu am chef sa vorbesc.
Acesta nu se lasa batut asa ca batea in continuare.
- Daca e tata ,as dori sa stau singura, iar daca e Carlos, vorbim maine.
A batut in continuare. Ma scotea din minti asa ca m-am dus sa deschid. Am ramas socata. Acolo era ... Adam.
- Buna, nu pare ca vrei sa ma vezi.
- Salut. Nu sunt in apele mele.
- Stiu ca iti este greu ca azi ne-am despartit, dar am zis ca raminem prieteni si eu ma tin de cuvint.
- Oook,... intra. Am zis eu ezitind.
- Si tu ce faceai?
- Imi scriam in jurnal.
- Ce jurnal?
- Jurnalul personal din telefon. Nu te privete pe tine.
-Bine. Cum azi cu Cloe?
- Rau. Am raspuns scurt.
- De ce?
- Dar tu cum te-ai simti cind una dintre cele mai bune prietene ar pleca si nu s-ar mai intoarce? I-am intors-o eu dur.
Nu I-a cam placut dar nu pot altfel sa vorvesc cu el. Sunt obosita, trista, derutata si cu cearcane sub ochi de la plins.
- In fine, schima el subiectul. Gata de atac? Peste doua zile concursul.
- Da , sunt pregatita. Am repetat din greu si sper sa fie bine.
- Va fi totul bine, eu am incredere in tine. Acum,... ai dori sa repetam.
- Sigur, dar fara duelul cu Tomy lentru ca nu tin minte versurile lui.
- Le stiu eu, nu-ti fa griji.
Am repetat cam o ora. Dupa Adam m-a imbratisat si si-a luat ramas bun.
- Pa, prieteno.
- Pa pa, prietene sau amice. Cu doresti?
- Amice.
- Bine atunci pe curind amice.
Si uite asa a plecat din camera mea. Am ramas doar eu cu gindurile mele. Am petrecut frumos timpul impreuna. Poate va iesi ceva din prietenia asta. Poate ne vom apropia si vom petrece timpul impreuna mult timp de acum in colo si vom deveni ceva mai mult decit prieteni. Poate vom deveni ca un fel de frati. Cine stie?
...

N/A: Buna dragii mei. Am postat inca un capitol un pic mai lungut cum v-am promis. Sper ca v-a placut. Nu uitati sa dati voturi si sa scriti comentarii. Va pup. :*:*:*