Assasin

Capitolul 1

Telefonul vibra încontinuu pe noptieră. Mă ridic leneșă din pat şi văd că era Marta. Apăs pe butonul de ,,răspunde,, şi îmi duc telefonul la ureche:

-Aloooo

-Pentru Dumnezeu,ce faci de nu răspunzi Sam?

-Dragă dacă nu ai observat e 08:00 dimineața. La ora asta oamenii normali dorm.

-La ora asta tu trebuia să fii la mine. Ai uitat că trebuia să mergem la mall? Reducere la pantofi,darling!!! Şi ține până la nouă. Haide Samantha ,te rog,vin-o mai repede!!

-Ah la naiba! Am uitat! Nu îți face griji în maxim 20 de minute sunt la tine!

-Bine.

Închid telefonul şi mă dau jos din pat. Mă îndrept spre baie unde îmi fac rutina zilnică. Apoi iau la cotrobăit dulapul care se părea că azi vroia să îmi facă zile fripte.

Nu găsesc nimic. Nu am cu ce să mă îmbrac! gândeam eu.

Până la urmă scot o pereche de blugi scurți rupți,o cămaşă albă,transparentă şi adidaşi albi.Părul îl las pe spate,mă dau cu rimel şi puțin ruj roz.Îmi iau geanta,telefonul şi ochelarii de soare şi cobor la bucătărie.

-Hei mamă eu plec cu Marta la mall. Vin pe la 12:00. Te pup,paaaa!

-Ok,dragă. Dar s-ar putea să nu mă găsești acasă când te întorci pentru că voi pleca cu tatăl tău la mătușa Jodie.

-Bine,ne vedem.

-Ai grijă de tine.

-Da,mamă. Îmi spui asta de fiecare dată când plec de acasă. Nu mai sunt un copil.

-Poate nu mai eşti un copil,dar mereu vei fi fetița mea mică!,şi mă sărută pe frunte.

-Of,acum pot pleca?

-Da. Te iubesc.

-Şi eu.

Ies din casă şi o sun pe Marta:

-Hei fato,acum am plecat de acasă. Vi să mă iei cu mașina sau vin eu pe jos?

-Hai că vin eu. Aşteaptă-mă la colțul străzii tale.

-Bine.

Bag telefonul în buzunar şi mă grăbesc să ajung la locul stabilit.Cu toată agitația asta am uitat să mă prezint. Mă numesc Samantha Johnson. Am 18 ani,sunt în clasa a XII-a. Am părul şaten spre blond,ochii albaştrii,50 de kilograme şi o înălțime de 1,65 metri. Marta e una din cele mai bune prietene ale mele. Ea e şatenă,are ochii albaştrii şi e super simpatică. Desigur mai este şi Sarah,Elena,Claudia... noi cinci formăm gaşca perfectă.

Revenind la prezent,ridic ochii din pământ şi îi văd mașina neagră a Martei.

-Hai fato,urcă o dată!

-Acum!

Întru în mașina şi,ca de obicei,dau drumul la radio. Melodia care era dată se numea ,,Bonbon,,

- I-auzi! țip eu dând mai tare şi încep sa-mi mişc mâinile frenetic.

-Mai încet că poate îmi tragi vreo una! râde ea începând să fredoneze piesa.

Am ajuns la mall unde ne aştepta Sarah nervoasă:

-Voi sunteți proaste? urlă făcând tot mall-ul să se întoarcă spre ea.

-Mai încet,nebuno că ai speriat tot poporul,râde Marta de ea.

-Parcă la opt trebuia să fim toate aici. E ceasu' nouă fără douăzeci,iar eu v-am așteptat ca o proastă 40 de minute.