Febra One Direction

Nu-mi amintesc

Britney

Mi-am deschis incet ochii, lumina puernica facandu-ma sa-i inchid la loc.
Un mic geamat s-a auzit de langa mine, trezindu-ma din somn de tot.
M-am uitat la baiatul de langa mine pentru o secunda, ca mai apoi sa...

-Aaaaaaa!! L-am impins cu piciorul, acesta cazand si lovindu-se la cap.

-Sunt treaz! Sunt treaz! Mormaie ridicandu-se rapid in picioare.
Se uita la mine pentru o secunda, oftand apoi se aseaza langa mine, eu strangandu-mi mai tare picioarele la piept.

-Ai avut un cosmar? Ma intreaba, punandu-si mana pe genunchiul meu.
Ii apuc mana cu doua degete, indepartand-o de mine.

-Uite.... Stiu karate si nu imi e frica sa folosesc tot ce prind impotriva ta. Il avartizez indepartandu-ma si mai mult de el.

-Ce? Ce tot-..... Cine sunt?

-Huh?

-Stii cine sunt eu?

-Un pedofil care m-a adus la....spital.... Ce caut la spital? Ma intreb mai mult pe mine.

-C-ce? N-nu-ti aduci a-aminte? Se face din ce in ce mai palid la fata, buza de jos incepand sa-i tremure.

-Doctor Walter!! Tipa iesind rapid din salon, incepand sa urle ca un nebun pe hol.

Harry

Stateam ca un prost langa doctor, uitandu-ma ca mata la calendar pe fisa pe care o examina Walter.

-O sa fie bine? Sopteste Niall rozandu-si unghiile.

-Da.... Cred.... Sper. Raspunde Amy ingrijorata devenind din ce in ce mai agitata.

-Ok copii... Am vesti bune si vesti proaste. Ne atragr atentia Doctor Walter.

-Vestea buna e ca domnisoara Smith a iesit din zona de pericol si nu mai trebuie sa faca nici o operatie. Are doar piciorul stang rupt .... Si... Are amnezie care este posibil sa treaca repede.

-Stai.... Ai zis este posibil... Adica...

-Asta e vestea rea.... E posibil ca amnezia sa fie permanenta.

Sangele mi-a inghetat in cene, simtind cum culoarea fetei paleste.

-P-poftim? Ma balbai, rugandu-ma ca eu sa nu fi inteles cum trebuie.

-Imi pare rau, dar asta e adevarul. Situatia in care este pusa este foarte delicata. Trebuie sa o ajutati sa-si aminteasca, dar sa nu o fortati, trebuie sa vina de la sine... Altfel e posibil sa innabuneasca.

-Nu putem sa facem ceva? Nu exista pastile sau operatii... Ceva? Intreaba Liam cu o mica farama de speranta in glas.

-Din pacate nu.... Asta e fisa de externare.

Am aprobat intinzand mana pentru a lua fisa, lucru foarte greu, pentru ca mana imi tremura frenetic.

-Darcy? Unde esti? Intreb panicat uitandu-ma pe holul lung dupa mica fetita cu bucle.
Brusc niste chicoteli se aud din salonul lui Brit, toti intrand si dand peste o imagine... Care cu siguranta ne-a atins pe toti la inima.

Darcy era in bratele lui Brit, chicotind din cauza gadilatului provocat de fata care... Care mi-a furat inima.

-Ohh hey. Saluta Brit cand ne vede. Fetita asta e cu voi? E o dulceata! Spune pe o voce pitigaiata facand-o pe Darcy sa chicoteasca.

-Uhh... Este a mea.... Si... E la fel de dulce ca ... Mama ei.... A-adica tu...

Ma balbai, palmele au inceput sa-mi transpire, genunchi sa-mi tremure, simtind ca e mai cald decat in iad.

-Ce? Isi opreste orice miscare atintindu-si privirea asupra mea.

-Ai a-amnezie si nu putem sa-ti d-dam mai multe detalii prea brusc... Vine in fata Amy, tinandu-si capul in jos, mai mult ca sigur pentru a-si ascunde lacrimile.

-Amy. Sopteste Brit, toti fiind uimiti. Nu ar trebui sa aibe amnezie?

-S-stii cine s-sunt? Se balbaie apropiindu-se de ea. Britney se ridica, punand-o cu grija jos pe Darcy, luand-o strans in brate pe Amy.
Ea incepe sa planga, facand-o si pe Britney sa verse cateva lacrimi in liniste.
Dupa ce se despart, fata in halat alb, cu pielea pala, buzele rozalii si in sfarsit pot s-o spun... Cu ochii vi, ne priveste pe toti in parte, oprindu-se la mine si Darcy.

-E-eu am un s-sot? Am o fiica?
Voiam sa-i raspund, dar parca nu mai imj puteam controla muschii.

-Da. Raspunde Amy, stergandu-si lacrimile.

-E-eu am o f-famile... Am... O familie. Ochii i se umezrsc izbucnind in lacrimi, mie parca cu fiecare lacrima scursa pe obrazul ei, mi se infigea cate un pumnal in inima.

Am luat-o in brate, stragand-o cat de tare puteam, dar totusi fara sa o strivesc. Ea mi-a raspuns la imbratisare, pieptul meu fiind alinarea lacrimilor ei.
O mica manuta se infasoara in jurul piciorului meu, dandu-mi seama ca e Darcy.

M-am indepartat putin de Brit, aplecandu-ma si luand-o in brate pe printesa noastra, atunci observand ca am fost lasati singuri.
Ne-am asezat pe pat, bratul meu fiind pe umerii lui Brit, strangand-o la pieptul meu, Darcy fiind intre noi.

-Imi pare rau... Ca nu-mi aduc aminte de voi. Suspina, eu strangand-o mai tare pentru a o face sa inteleaga ca sunt aici pentru ea.

-O sa-ti aduci aminte, nu-ti face griji. Soptesc sarutandu-i crestetul.

-Nici nu-i stiu numele sotului meu. Rade trist stergandu-si lacrimile.

-Sunt Harry. Zambesc trist, dandu-i o suvita de par dupa ureche.

-Harry..... Murmura pentru ea, luand o fata ingandurata.

-S-a intamplat ceva iubito? O intreb grijuliu, punandu-mi doua degete sub barbia ei facand-o sa ma priveasca in ochi.

-Iubito?... O sa-mi ia ceva sa ma obisnuiesc cu asta. Recunoaste schitand un mic zambet.

-Daca nu-ti place-

-Nu, nu! N-am zis asta! Ma intrerupe rapid, obrajii ei prinzand o culoare rozalie.

-Ce draguta esti cand rosesti. Zambesc, dandu-i un pupic pe obraz.

-Tati a pupat-o pe mami! Chitaie Darcy batand din palme! Plimesc si eu unul? Intleaba, facandu-ne sa radem. Ii dau si ei un pupic pe obraz, strangandu-le pe amandoua mai aproape de mine.

-Fetele mele.

Hey! Va fost dor de mine?