Datoria

Asa a început totul

Va vine sau nu sa credeti, eu eram cea din poza. O simpla pustoaica de 9 ani,care nici nu stia ce este viata.
Eram acasa. Desenam. Imi faceam un autoportret. Mama facea limonada. Tata citea insa parea destul de tensionat. Deodata,se auzi un ciocanit.
-Raspund eu! zise tata.
Cand deschise usa îl vazu pe Gabriell Symons.
-Buna,Joseph! Unde îmi sunt banii?!
-Despre asta,... Putem amana un pic,nu!? zise tata speriat
-Nu.
Gabriell se uita la mine si spuse:
-Nu-i nimic.
-Serios?!
-Da. Lasa banii,o sa îti iau fata.
-Ce??? Nu!!!
-Ba da. zise Gabriell ferm.
Tata îi inchise usa si îmi spuse:
-Roxy,scumpo,te rog sa ma ierti!
-Pentru ce? Nu ai facut nimic gresit! Am zis eu mai mult confuza decat speriata.
-Poftim,a zis tata cu ochii in lacrimi. Era un colier cu ceas din argint. Mi l-a pus la gat,m-a pupat pe frunte si apoi cineva a spart usa. Era un agent a lui Gabriell.
Au intrat cam 10 agenti cu pusti in mana. Mama ma tinea strans in brate in timp ce plangea. Tata,statea nemiscat langa noi.
-Da-i drumul fetei! zise Gabriell.
-Niciodata! spuse mama.
Gabriell se apropie de mama,ma smulse din bratele ei, ma lua de mana si pleca langa "oamenii lui". Dupa nici cinci secunde, facu un semn la doi oameni cu pusti în mana. Nu a durat nici o secunda de la semnul lui Gabriell si acei oameni,îi împuscara pe parintii mei. Am tresarit,dupa care am izbucnit în plans. M-am apropiat de iei si i-am zis tatei:
-Te iert! Dar în soapta. Dupa care Gabriell ma lua in brate,ma urca într-o limuzina si îmi zise:
-Vrei o bomboana?
-Cu tot respectul domnule,incidentul de mai devreme mi-a taiat pofta de mancare.
Oricat de mult ma durea sa stiu ca parintii mei dragi nu mai sunt printre noi,din cauza lui Gabriell,ma oprisem din plans. Pana la urma cu plansul nu rezolvam nimic. Nu îi mai puteam aduce înapoi. Si desi stiam ca era normal sa fiu suparata pe Gabriell,nu i-o aratam pe fata. Trebuia sa fiu puternica,corect?
-Daca nu va deranjeaza,unde mergem?
-Acasa la mine. Va fi noua ta casa. Vei avea daca doresti o camera cu pat in forma de palat,ponei,sau zana,sau toate în acelasi timp.
-Am înteles. Multumesc pentru generozitate insa,daca imi permiteti,as dori un pat normal.
-Sigur. Tot ce vrei. Tu mergi la scoala,nu?
-Da. Sunt în clasa a2-a.
-Din pacate,va trebui sa-ti schimbi scoala. Ai vreo problema cu acest lucru?
-Nu. Pot oricand sa-mi fac prieteni noi.
-Bine spus. O sa-ti faci o groaza de prieteni in locul in care mergem.
-Suna fantastic. i-am zis cat se poate de sincer. Doream sa ma comport exemplar si sa-mi onorez familia.
-Mai ai alte rude? ma întreba Gabriell.
-Da. Bunicii mei,care stau în Londra,dar cu care parintii mei nu mai vorbesc,ei bine nu mai vorbeau de cand m-am nascut eu.
-Deci bunicii tai nu stiu ca existi?
-Nu. Ei cred ca parintii mei nu au copii. Nu aveau copii.
-Altele?
-Nu.
-Esti sigura?
-Da. Eu nu am mintit niciodata si nu vreau sa o fac acum.
-Bine. Apreciez sinceritatea.
- Nu va suparati dar,mai avem mult?
-Cam 2 ore. Imi raspunse Gabriell.
-Multumesc.
-De ce? Ai rau de masina?
-Nu. Eu am mers cu parintii mereu cu masina in aventuri si expeditii deci nu imi este rau.
-Bine. Vrei apa?
-Nu. Nu imi este sete. Dar va multumesc pentru buna purtare. I-am zis cat puteam eu de politicos.
Toti mascati ramasesera cu gura cascata la cum vorbeam de politicos cu Gabriell si erau uimiti ca vorbeam cu Gabriell.
-Domnule,se auzi o voce din fata,va rog sa veniti un pic!
-Imediat. Spuse Gabriell. Scuza-ma pentru o secunda!
-Normal. Va astept cat este necesar.
-Cum poti sa vorbesti cu el?ma intreba unul dintre mascati.Ti-a ucis parintii! Ai uitat!
-Nu,n-am uitat. Insa i-am promis mamei mele ca voi fi buna cu lumea,care se poarta bine cu mine.
-Aha,si ai de gand sa îti ti promisiunea?
-Eu nu imi voi încalca niciodata promisiunile. Nu pot. In plus, acum ca mama nu mai este aici promisiune este de 1000 de ori mai valoroasa.
Dupa doua ore de mers ajunsesem. Gabriell coborî din masina si eu dupa el. Apoi ceilalti mascati. Gabriell deschise poarta casei care tin sa amintesc ca era imensa, intra,apoi ma lua de mana si intra cu mine in casa.
-Aceasta,este noua ta casa! Bine ai venit!
-Multumesc pentru ospitalitate,domnule. i-am zis uitandu-ma in jur.

-