Datoria

Avalone

Intre timp la aproape 7 ore de agentia lui Gabriell se afla vila,mai bine zis conacul lui Flynn. Intr-o camera imensa si draguta,se afla Avalone. Din cate aflasem despre ea,îl ura pe Flynn. Insa,trebuia sa-si ajute parintii sa supravietuiasca. Trist,mai ales ca,eu trebuia sa-i iau locul. Eram pregatita. Eu si Jack asteptam momentul potrivit.
Avalone's pov.
Stateam intinsa pe pat cu gandul la trista mea viata. De fapt,care viata? Aveam doar 16 ani. Ce stiam eu despre viata,sau mult mai bine zis,ce stiam eu despre iubire? Nimic. Era o întrebare retorica. Peste 5 zile,ma casatoream. La 16 ani,casatoria înseamna ca ai pierdut tot. Pentru mine,asta înseamna. Mai ales ca Flynn asta,are 40 de ani! Deodata ganddurile mi-am fost tulburate de un ciocanit. M-am apropiat de usa,iar atunci cand am deschis-o cineva m-a bagat într-un sac,m-a ridicat si apoi simteam ca eram într-o masina. Simteam asta pentru ca am auzit niste chei bagate în contact si motorul. Dupa care am simtit ca am pornit. Am luat o curba brusca si sacul,in care eram eu,a cazut. M-am lovit tare de ceva cu capul si am lesinat.
Roxy's pov.
Bun,acum sunt Avalone. Ciudat! Am auzit pe cineva ciocanind care spunea:
-Domnisoara,Avalone,pot sa intru?
-Aahh,NU! Adica da!
De ce am zis asta?!
-V-ati hotarat? Ma întreba omul ala.
Mi-am luat o palarie si niste ochelari de soare,si apoi am deschis usa.
-Domnisoara,as dori sa va informez ca d-ul Flynn doreste sa angajeze o fata,Rochelle pentru a fi croitoreasa d-voastra.
Rochelle,era numele de cod al lui Juliette. Cu ajutorul cursurilor de teatru invatate la sediu("acasa"),imi era usor sa fiu subtila,sau sa ma port normal.
-Deci,ce parere aveti, domnisoara Avalone?
-Da,vreau sa vad cum vede ea rochia de mireasa,celelalte modele de la celelalte croitorese sunt oribile.
-Doriti s-o chem? ma întreba el.
-Da. Multumesc.
Din cate am înteles,Avalone era tipul de fata politicoasa,atenta,draguta cu toata lumea in afara de viitorul ei sot,Flynn. Era ca mine,cand eram mica. Diferenta era ca ea a crescut cu parintii ei.
-Buna ziua! zise Juliett
-Buna! am zis eu politicos
-Doriti sa va las singure?
-Da,daca se poate. Am zis.
Tipul pleca. Am aflat de la Juliett ca au venit fostii nostri colegi de la sediu. Spun fostii deoarece in fiecare an Gabriell trimitea la alte sedii de ale lui ,copii prea dotati sau care mai aveau de învatat. Chad si Mike erau prea dotati. Ma bucuram ca au venit. Era clar ca se vor întoarce cu noi si mai ales ca ne supervizau la misiunea aceasta. Era super tare.