Datoria

Bun venit acasa!

-Aceasta este camera ta! spuse Gabriell aratandu-mi o camera mare,cu un pat mare si pufos langa care se afla o masuta de toaleta ideala pentru o fetita. In fata patului era un dulap imens care era umplut cu haine. Camera mai avea si un covoras violet superb,si un balcon.
-Sper ca îti place! spuse Gabriell
-Da,este foarte frumoasa.
-Daca vrei lucrurile vechi de la tine de acasa,poti sa ma duc sa ti le iau.
-Cu tot respectul,domnule am tot ce este necesar aici,dar va multumesc oricum. I-am zis cu toata sinceritatea si puterea mea de a imi stapani lacrimile. Lucrurile de acasa imi aduceau aminte de vremurile bune petrecute cu familia mea,perioada copilariei mele in care am fost fericita cu adevarat. Daca m-as putea intoarce acum în timp,nu as schimba viitorul pentru ca el nu poate fi schimbat,ci as aprecia mai mult momentele in care mama si tata au fost acolo,pentru mine. Nu îi voi uita niciodata. Deodata,un sentiment de durere trezi o lacrima fierbinte care mi se scurse incet pe obraz. Am sters-o repede.
-Te las sa te acomodezi.spuse Gabriell.
-Multumesc,am zis soptind.
M-am asezat pe pat. M-am uitat la ceas si am stiut ca nu mai puteam sa rezist. Trebuia sa plang. Sa ma descarc. Doar asa imi puteam alina durerea cumplita. Am inceput sa plang,cu suspine,sprijinindu-mi fata in palme.
Desi plangeam,parca imi placea. Pana la urma nu mai aveam nimic,nici de pierdut dar nici de castigat. Tot ce mai aveam era durerea. Gandindu-ma la aceste lucruri,am început sa plang mai tare,suspinand din ce în ce mai adanc. Pe langa camera mea trecea o fata la fel de înalta ca si mine,cu parul lung,cret si blond,cu ochii albastri. Numele ei era Charlotte. M-a vazut ca plang si fara sa intrebe cand,unde,cum si de ce? A intrat,m-a imbratisat si mi-a zis:
-O sa fie mai bine! Esti noua pe aici,nu?
-Da. Cam asa ceva. Acel om mi-a ucis parintii. Incerc sa fiu puternica,dar chiar nu pot.
-Este normal,du-te,spala-te pe fata,si apoi trebuie sa vi la cina. Este obligatoriu.
-Bine. Am sa vin. I-am zis eu incercand sa schitez u zambet,insa incercarea mea a dat gres.
Dupa 30 min. eram gata. Ma potolisem din plans,ma spalasem pe fata,imi schimbasem hainele,si eram gata de cina. Am coborat treptele maronii si rotunde pana am ajuns in fata unei usi pe care era scris cu auriu:"Sala de mese". Am tras aer in piept dupa care am intrat. Era o masa lunga si dreptunghiulara in capul mesei,stând Gabriell,langa el erau înca doi baieti. Unul pe nume Jack,care era mai mare decat mine cu un an,deci avea 10 ani si unul,Ryan ce era la fel de in varsta ca si Jack.
Am vazut-o pe Charlotte,si m- asezat pe un scaun langa ea. Jack si Ryan se uitau ciudat la mine. Langa mine statea înca o fata ce avea parul lung,drept si blond,ochii fiind verzi,iar langa ea statea Juliett,o fata cu parul portocaliu,lung si ochii verzi,langa baietii ce se uitau la mine,ciudat era o fata Ariana, o fata bruneta cu ochii
albastri. La masa Gabriell ne-a explicat ca de maine vom fii instruiti ca spioni,si ca vom fi mutati la alta scoala.
Dupa cina,am plecat în camera mea,m-am schimbat în pijamale si mi-am prins parul si m-am culcat.