Criminal | taehyung

+patru+

Am coborat scarile pana la subsol. Am intrat intr-o camera intunecata. Un mic scaun de lemn era in mijlocul ei, iar pe jos era sange uscat.

Am inceput sa ma zbat in mainile lor. Inima a inceput sa imi bata din ce in ce mai tare, realizand ca si sangele meu urma sa cada pe podeaua de piatra a acestei camere.

-Esti speriata,nu?imi spune Jimin.

El mi-a dat drumul, dar Jungkook inca ma tinea. M-a asezat pe scaun. Am incercat sa ma ridic, dar el imi tinea mainile pe cotiere. Jimin i-a dat o sfoara groasa, Jungkook legandu-mi strans incheieturile manei de cotierele scaunului.

-Bun,acum haide sa ne jucam ceva. Noi o sa iti punem nistre intrebari, iar daca raspunzi gresit te vom lovi. Bine?ma intreaba Jungkook,apropiindu-si fata de a mea.

O lacrima mi s-a prelins pe obraz, eu incepand sa respir mai rapid din cauza fricii.

-Eu primul.a zis Jimin. Crezi ca viata unui om are vreo valoare?

-D,da.

-Gresit.

Si zicand asta, mi-a tras un punn in burta. In viata mea nu m-a durut atat de tare burta ca acum.

-Viata unui om e ca o ustensila. Dupa ce o folosesti, se strica, asa c-o arunci.adauga el.

-Asta inseamna ca si voi o sa fiti ucisi la un moment dat.le spun.

Amandoi au inceput sa rada, dupa care Jungkook mi-a tras un pumn tot in burta. De data asta, scaunul a cazut intr-o parte. M-am lovit la cap din cauza impactului cu podeaua de piatra.

-Nu fii obraznica, Yujin. E periculos sa fii asa in momente nepotrivite.a spus el. Acum a doua intrebare: Crezi ca cineva va veni sa te salveze?

Eu am dat aprobator din cap, gandidu-ma ca poate de data asta o sa ii pese cuiva de mine.

-Gresit. Oamenii sunt cele mai de neincredere fiinte de pe Pamant. Nu le pasa de nimeni, ci numai de bani.

Dupa asta mi-a tras un sut tot in burta. Am inceput sa tusesc puternic, aerul intrand greu  in plamani.

-Te-am lovi si in fata, dar ne-am gandit ca te-ai supara pe noi. Adica fetele ca tine se mandresc cu frumoasa lor fata, nu?a zis Jimin zambind.

Am inchis ochii si am inceput sa plang. Am simiti cum a inceput sa-mi curga sange din cap.

-Oh, cred ca ti-ai spart capul din cauza cazaturii. Biata de tine!mi-a spus Jungkook, prefacandu-se ca e trist.

Deodata o bubuitura s-a auzit in camera. Mi-am deschis ochii si am vazut cum cineva a intrat in camera. Am observat cu greu cine e din cauza pozitiei in care eram.

-Ce faceti cu ea?!a strigat Taehyung, venind langa mine si ridicand scaunul.

-Doar ne jucam.a raspuns Jungkook ranjind.

-V-a dat cineva voie? Eu am adus-o in casa asta deci este a mea. 

-Scuze, frate, dar am crezut ca nu ai nici o problema cu asta. Chiar am crezut ca o sa ne si multumesti.i-a spus Jimin.

Taehyung nu l-a bagat in seama. A desfacut nodurile sforii, mainile mele fiind libere. Nu aveam nici o sansa sa scap, asa ca am ramas linistita pe scaun.

-Ce faci? Nu te ridici?ma intreaba el.

Am dat sa ma ridic, dar durerea din abdomen era prea mare, asa ca am cazut pe scaun. Mi-am infasurat mainile in jurul burtii,gemand de durere.

-Chiar asa de tare ati batut-o?ii intreaba Taehyung pe baieti.

-Nu. Ea e prea sensibila. I-am tras doar un singur pumn.a spus Jungkook.

-De ce minti?i-am spus cu greu, indreptandu-mi privirea spre el. 

-Cred ca am batut-o prea putin. Mai are si tupeul de...

-Sa mergem.l-a intrerupt Taehyung.

M-a prins usor de mana, ridicandu-ma de pe scaun. "De ce se conporta asa?"gandesc. Am iesit din incapere si am inceput sa urcam scarile. Urcam cu greu fiindca abdomenul si capul ma dureau ingrozitor, dar vroiam sa plec din subsolul ala blestemat mai repede, asa ca nu am bagat durerea in seama.

-De ce ai venit dupa mine?il intreb dupa ce am ajuns in camera din care am fost luata de Jimin si Jungkook.

M-am asezat pe pat,iar el langa mine.

-Fiindca esti a mea.

Eu am oftat,dupa care am zis:

-Mereu mi-am dorit ca viitorul meu iubit sa imi zica cuvintele astea, dar in sensul romantic.

-Ei bine, Yujin, viata nu este o poveste de dragoste. Nu a noastra.

-Noastra?intreb eu mirata.

-Da,ai uitat deja? Ti-am zis ca o sa stai aici pentru mult timp.