Criminal | taehyung

+șase+

Dupa ce am fugit cat mai departe de ei, am hotarat sa ma opresc. Am inceput sa ma uit prin jur si am observat ca am ajuns intr-un cartier cu blocuri. 

-Ce sa fac acum?ma intreb eu cu voce tare. Oare sa merg acasa?

Dar apoi mi-a trecut prin cap intamplarea de dimineata cu tatal meu, asa ca mi-am sters ideea de a ma intoarce din cap.

Am inceput sa ma caut prin buzunare si spre mirarea mea mi-am gasit telefonul. "Oare cum de in tot acest timp nu a cazut?"am gandit eu.

Mi-am pornit telefonul, dupa care mi-am deschis contactele, sperand sa gasesc pe cineva pe care sa sun.

Pana la urma m-am hotarat sa o sun pe Hyeri. Hyeri este fiica unor prieteni de ai tatalui meu. Ne-a vizitat de cateva ori, asa ca o cunosc cat de cat. E o fata cam fitoasa si alintata, dar in acel moment nu imi pasa de asta.

-Alo? Yujin, draga, tu esti?

-Da, eu sunt. Parintii tai sunt acasa?am intrebat.

-Nu, au plecat la companie. Dar de ce?

-Pot sa ma primesti, te rog? E o poveste cam lunga.

-Uhm, okay. Hai ca iti trimit un sofer, bine?a spus Hyeri.

-Da. Adica nu. Acum nu sunt acasa. Si tata nu trebuie sa stie ca sunt la tine.

-Bine atunci. Pe ce strada esti acum?a intrebat ea.

M-am uitat in jur si am vazut ca scria pe o tablita "strada Jamwon", apoi m-am uitat la numarul blocului din fata mea.

-Pe strada Jamwon, nr. 12.

-Okay. Ne vedem la mine atunci.

-Mersi mult!i-am zis, dupa care am inchis.

-Deci, ce s-a intamplat de ai fugit de acasa?ma intreaba Hyeri.

-Ceva personal.

-Haide, spune-mi. Doar suntem prietene.

-Scuze, dar chiar nu pot.ii raspund

Ea se pregatea sa imi zica ceva, dar am intrerupt-o:

-Eu o sa ies pana in gradina sa iau putin de aer.

Ea a dat aprobator din cap, apoi eu am iesit din camera. Am coborat 2 etaje pana la parter, apoi am iesit pe usa din spate, intrand in gradina. Am mai fost de cateva ori la ea acasa, deci o stiam cat de cat.

Gradina era maricica. Dupa gardul de piatra puteai vedea frumosul oras.

M-am plimbat putin, apoi m-am intins pe o banca, mi-am inchis ochii si am inceput sa ma gandesc la cat de linistita si frumoasa era viata cu mama. La cum am putut omora un om si cum am luat parte la jefuirea unei banci.

-Buna, Yujin.

Imi deschid brusc ochii. Deasupra mea se afla fata lui Yoongi care zambea intr-un mod ce iti dadea fiori.

M-am ridicat in picioare de pe banca. Nu aveam nici o sansa sa fug in acel moment. Inima mai avea putin si imi exploda din cauza fricii ce imi traversa tot corpul.

-Nu cumva ti s-a zis ca daca fugi esti cam...

A facut un pas spre mine, fiind foarte aproape de fata mea, apoi a continuat:

-Moarta?

Apoi si-a scos un pistol din pantaloni si l-a pus sub barbia mea.

-Crezi ca o sa te omor acum?ma intreaba, ridicandu-si o spranceana.

-Da.ii raspund rapid.

-Gresit. O sa fii omorata de cel care te-a adus la noi.

Apoi m-a pus sa merg spre gard.

-Te intrebi cum te-am gasit? Ti-am pus un dispozitiv de urmarire in telefon, dar proastele ca tine nu pot sa se gandeasca la asta.

Dupa ce am ajuns in fata gardului, Yoongi m-a pus sa il sar. L-am sarit, ajungand acum in fata lui Hoseok.

-Sa te rogi pentru noi cand o sa ajungi in Rai, caci mai e putin pana atunci.mi-a zis el.

A sarit apoi si Yoongi. Hoseok m-a prins de mana si a inceput sa ma traga spre un Chrysler. Yoongi a deschis usa din spate, apoi Hoseok m-a aruncat pe banca din spate.

-Frumoasa masina, nu?imi spune razand, apoi a inchis usa.

-Poti incepe sa iti spui rugaciunile.mi-a zis Yoongi, descuind usa.

Am intrat direct in sufragerie, unde erau toti baietii. Unii stateau pe canapea, altii pe scaune.

-A ajuns curva.a spus Jimin, uitandu-se nervos la mine.

-Tu ai adus-o aici, Taehyung, asa ca omoar-o tu.a zis Namjoon.

Taehyung a ridicat din umeri nepasator, ridicandu-se de pe canapea. Si-a scos pistolul, venind incet spre mine.

Picioarele imi tremurau, picaturi de transpiratie imi curgea pe frunte, iar inima imi batea atat de rapid incat imi putea iesi din piepit. In acel moment am realizat ce bine era daca nu fugeam de ei atunci. Ba nu. Ce bine eram daca nu fugeam de acasa.

-In genunchi.mi-a spus, ajungand in fata mea.

Eu am facut asa cum spunea. Ma uitam in pamant. Privirea lui era prea intunecata ca sa ma uit la el.

-Uita-te la mine.il aud cum spune.

Imi era prea prea frica sa ma uit la el, asa ca am continuat sa ma uit in pamant.

-Esti surda?! Uita-te la mine!a tipat.

De data l-am ascultat si m-am uitat la el. Cand i-am intalnit privirea am simtit fiori reci pe sina spinarii.

-De ce ai fugit?

Imi era greu sa imi deschid gura, dar mai bine vorbeam decat sa il enevez si mai tare.

-Am crezut ca o sa scap.ii raspund cu vocea tremuranda

-Chiar atat de proasta esti, Yujin? Cum poti sa crezi ca poti scapa de noi, Bangtan Boys?

-Doar omoar-o odata.l-am auzit pe Yoongi zicand.

L-am auzit pe Taehyung cum si-a incarcat pusca. Mi-am inchis ochii. Eram gata sa mor.

-Sa nu ma judeci, Yujin. E numai vina ta.a spus Taehyung.

Apoi s-a auzit o pocnitura. Glontul a iesit din pistol.