Cap 1.

109 11 6
                                    


Am intrat pe aleea care duce spre casa matusi,parcand langa casa de care mi-a fost dor.
Ferestrele sunt decorate cu o multime de flori care dau un aspect primavaratic,alaturi de foisorul umbrit de batranul brad. Tin minte ca atunci cand ne jucam vat-ascunselea ma urcam fara nici-o grija in el,mereu castigam.
Curtea plina de trandafiri imi trezeste amintiri care ma fac sa zambesc. Aveam 6 ani cand am intrat cu bicicleta in tufele de trandafiri si am fost pedepsita doua zile. Cuibul pe care l-am făcut împreună cu tata încă este aici,dar acum este ocupat de o familie de vrăbiuțe,pline de viata.

Eu sunt cu totul pe dinafara acestui peisaj mirific. Nu mai sunt aceeași fata care zâmbea, care îi motiva pe toti, sunt total opusul. Acum dulapul meu este plin cu hanocare și blugi negri. Nu vreau ca nimeni sa îmi mai vadă fata după acel incident. De vorbit nu prea vorbesc,nu mai am pe nimeni cu care sa o fac. Mi-au m-ai rămas doar mătușa,unchiul și varul meu.

Îmi fac curaj și sun la ușă. Aud un "imediat" ce vine de dincolo de ușă,ma așez și aștept cu nerăbdare să se deschidă ușa. Aștept în jur de un minut și ușa se deschide. În fata mea sta un băiat foarte înalt cu parul șaten și ochi căprui. Seamana asa mult cu mătușa.

El se uita nedumerit la mine și apoi mă întreabă.

-Tu cine ești ? Întrebarea lui ma doare puțin, dar îl înțeleg,nu ne-am mai văzut de la 5 ani.
Dacă aș putea i-aș răspunde. Ma urăsc asa mult. Trebuia sa mor și eu cu mama și tata. Ochii mă inteapa anuntandu-ma ca lacrimile stau sa cada însă imi fac curaj și pentru prima data de la incident îmi dau gluga jos. Fata lui se luminează și nu îmi dau seama când mă aflu în strânsoarea lui. Zâmbesc și îmi las capul pe umărul sau inhaland parfum bărbătesc care ma liniștește imediat.
Ma despart încet din îmbrățișarea de urs și mă uit la zâmbetul sau.

-Doamne Raven, te-ai schimbat mult. Ești mai bombata acum. Îi dau un pumn jucăuș în umăr și el zâmbește. O mana se așterne pe umărul lui Josh dându-l încet de lângă mine. Când întâlnesc ochi căprui și zâmbetul blând al mătuși Lena izbucnesc în plâns. Ea ma strange în brate plângând odată cu mine. Seamana mult cu mama și asta mă face să plâng.

După un timp ne liniștim și intrăm în casă. Se pare ca Lucas este la serviciu. Ma așez pe canapea și văd un caiet și un pix pe măsuta de cafea,le iau și încep să scriu pe el.

Cum îți merge cu liceul? Îi arăt lui Josh,iar el îmi zâmbește și răspunde.

-Sunt în ultimul an, dar nu am nici o problema până acum.

Ai iubita? Îi scriu din nou și el se întristează.

-Ma înșelat cu cel mai bun prieten Raven. Nu ma durea dacă o făcea cu un idiot, dar este cu totul altceva când o face fu prietenul tău cel mai bun. Las pixul jos și îl iau în brate. Îmi dreg vocea și deschid gura, inspir odată și închid ochii.

-S-s-unt a-a-aici! Reușesc să îi șoptesc sperând că mă va auzi. Își ridică capul și îmi zâmbește.

-Raven, îmi dai seama ce tocmai ai făcut? Ai vorbit.Tu ai vorbit. Se ridica și fuge în bucătărie. Încep să râd când îl văd sărind în sus pe lângă Lena. Se așează amândoi lângă mine începând să râdă.

-Raven știu că nu este ușor pentru tine dar te rog lasă-mă să vorbesc cu un doctor. Cu exerciții iti poti recupera vocea. Ce spui?

Sincer, nu știu ce să îi răspund. Mai are vreun rost sa mai vorbesc? Viata mea sa terminat odată cu plecarea lor,toata fericirea mea sa dus,eu am murit odată cu ei..
Ma uit în ochii ei și iau pixul în mână scriind răspunsul meu.

____________________________________

Primul capitol din cartea fanfiction cu 1D. Vreau sa îmi lăsați comentarii ca sa știu dacă mai continui. Primul capitol nu este chiar strălucit deoarece sunt noua în acest domeniu. Sper sa va placa.

✔✖Made✖✔

Raven.Where stories live. Discover now