Raven.

Cap 3.

Ziua de ieri mi-am petrecut-o cu noii mei prieteni si cu Josh. Alis este cea mai activa persoana pe care am intalnit-o pana acum,iar Mike este o fire copilaroasa. Acum il vezi trist,acum rade si se simte bine. Este unic. Si in final Harry,are un aer misterios

***

Este luni dimineata si eu inca nu stiu cu ce sa ma imbrac. Azi este prima zi din clasa a-11-a si am putine emotii. Oftez si pana la urma gasesc o pereche de pantaloni scurti si un hanorac negru cu gluga. Ma imbrac cu ele si imi las parul desfacut ca sa imi acopere fata. Il pieptan si apoi ma dau cu parfum. Cobor in bucatarie si ma asez la masa langa Josh.

-Ai emotii? Aprob din cap si el rade.Dupa ce terminam de mancat mergem amandoi in garaj.

-Astazi mergem cu masina ta,nu prea am chef sa conduc. Aprob si intru in masina. Pornesc motorul si in cateva minute gonesc pe strazile Londrei,el spunadu-mi pe unde sa merg. Cand ajung constat ca liceul nu este foarte departe de noi. Parchez masina si merg in spatele lui Josh simtindu-ma ciudat cand vad toti adolescentii care ne privesc. Unii cu ura,alti cu zambetul pe buze si chiar nepasatori.

-Daca o sa te holbezi toata ziua pe aici o sa pierdem prima ora. Imi spune si ma trage de mana pana in liceu. Pe o parte si pe alata erau clase si dulapuri.
Seamana cu liceul la care am studiat. Peste tot sunt adolescenti care au cate o ocupatie,barfesc,glumesc,rad sau se ciondanesc. Totul normal pana acum.

-Josh,scumpule,pe unde ai umblat? Atentia imi este atrasa de vocea unei fete. Ma intorc si ma uit ciudat la ea. Parea genul ala de fata care se crede perfecta . Are parul saten,inaltimea unui model insotita de o talie de viespe si cele doua figurine care o urmeaza peste tot.

-Liza,nu incepe acum cu prostiile tale. Sunt ocupat. Isi atinteste brusc privirea spre bine si acum chiar ma bucur ca am gluga.

-Cine-i asta? Intrebarea lui Liza il face pe Josh sa se opreasca din mers intorcandu-se spre ea.

-Asta-spune aratand spre mine-este cineva ce tu nu poti fi  si daca te prind ca te atingi de un fir de par de al ei esti moarta. Ma ia de mana si mergem pana la dulapul meu.Sunt confuza in legatura cu acea Liza dar nu ii dau de inteles.

     -Codul de la dulap este 2379,ok? Aprob si il deschid luand cartea de matematica. Ma conduce pana la clasa si ma bucur ca Mike este coleg cu mine. Am aflat ca impart si cateva ore cu Alis,Josh si Harry.

Ma asez langa Mike si el imi zambeste dar se incrunta si incearca sa imi dea gluga jos. Ii dau peste mana si el o lasa balta.

-Aici ai numarul meu de telefon in caz ca ai nevoie de ceva. Spune Mike si eu il salvez in telefon. Scot un caiet si un pix si incep sa desenez pe spatele caietului. La scurt timp profa de mate intra in clasa. O femeie in jur de 50 de ani,grasuta si imbujorata poarta o pereche de pantaloni lungi de stofa si o bluza din in. Ne zambeste cald si se aseaza la catedra.

-Inainte de toate vreau sa fac un anunt.Domnisoara Smith,vino te rog in fata clasei. -Ma ridic de pe scaun si sub privirile curioase ale noilor mei colegi merg langa catedra.-Iti poti da gluga jos,te rog?-intreaba ea si zambeste. Oftez si ma urasc ca sunt atat de slaba cand vine vorba de oameni. Stiu ca toti sunt curiosi sa vada fața colegei noi si acum au o oportunitate sa o faca.
Pun ambele maini pe gluga si o indepartez usor de fata mea. Inima imi bate in piept cum nu a mai facut-o pana acum si parca vrea sa scape din corpul meu care o tine inchisa. Cand gluga imi atinge spatele pot auzi susoteli in toata clasa. Imi prind buza intre dinti si o musc panicata. Stiam ca nu este o idee buna sa vin aici.

  -Mama,dar de unde vi,din rai? Remarca unui baiat din clasa ma face sa rad si colega sa ii da o palma peste cap.

  -Hei,nu-i vina mea ca este mai frumoasa ca voi. Spune el din nou de data asta toate fetele aruncandu-i priviri urate.

   -Gata fetelor,lasati baiatul in pace. Acum,domnisoara Smith,spune-ne ceva despre tine. Am facut contact vizual cu Mike rugandul  din priviri sa ma ajute. El imi zambeste si se ridica din banca.

   -Doamna Bauer ,Raven are o mica problema cu vocea si deocamdata nu poate vorbi. Spune Mike si zambetul meu creste semnificativ.

-Am inteles, poti trece inapoi in banca. Ii zâmbesc si merg langa Mike. Stau linistită in banca pana se suna,apoi ies împreună cu Mike din clasa. Cineva imi pune mâna pe umăr si ma intoarce brusc.