Toata noaptea am avut coșmaruri despre scrisoarea ciudata.O țineam cu grija pe noptieră.Cred ca m-am trezit de vreo trei ori din pat,pentru a verifica dacă pe bilet nu era scris cu cerneala invizibilă. "Persoana care are nevoie de ajutor".... Cine ar avea nevoie de ajutorul meu???... Imi tot puneam intrebarea asta,pana ce ceasul a sunat. Era dimineata..... "După ce soarele s-a dus la culcare?".Ma mahnea,faptul ca nu imi puteam da seama la ce moment din zi se refera.Mi-am atins umărul si ideea mi-a picat ca prin minune.Cel care m-a numit "trandafirul" său imghetat"se referea la apusul soarelui. .Atunci se duce soarele la culcare.Dar oare cine putea sa fie???Pe cinstea mea,ca este cineva care ma cunoaste.M-a numit "trandafir înghețat"..Adică..Sunt o persoana rece,ca gheata.Doar cineva care ma cunoaste putea sa imi identifice atât de bine personalitatea.Sau pur si simplu era cineva din agentia inamică,care avea sa ma distrugă. Nu puteam lasa una ca asta să se întâmple.Intr-o geanta alba,pufoasa,am ascuns in captuseala un cuțit si un pistol cu laze- laser . Momentan toate mecanismele
pentru spionaj imi sunt limitate.Agentia trece printr-o perioada mai grea.Deci..Toate mecanismele top-secrete sunt limitate.Vântul bătea nervos printre frunzele copacilor,iar soarele se ascundea in spatele norilor,fiind pe cale sa se duca la culcare"La locul unde ai inceput totul"??Nu stiam unde trebuia sa ma duc.....Unde am inceput totul. Repetam asta intr-una, pana ce mi-am adus aminte de prima mea zi de spionaj.Aveam 9 anișori,eram un copil neștiutor,curios de ceea ce va urma .In mintea mea se reproducea acea amintire.Am inceput spionajul la"Scoala SPASCF".SPAASCF-era un cod. Orice om credea ca era pur si simplu un loc de studiu din cartier.Doar ca..."SPASCF"insemna Scoala Secretă Pentru Agentii Sediului Central-Franta.Acum era un magazin de pantofi pentru dame in acel loc.Am zâmbit.Cu pasi repezi m-am îndreptat spre magazinul de pantafofi ,întrebându-ma cine putea oare sa fie acest misterios scriitor.
......................................................
Stătea cu mâinile încrucisate si ma privea,zambindu-mi.Purta o pălărie de cawboy si se parea ca nu-si uită zâmbetul de băiat de provincie.Era Nelvi Harris,băiatul crasmarului "Berry".
"-Iti stiu secretul!"a zis el.
