Gara din Craiova era aceeași ca întotdeauna, nimic schimbat. Nu a vrut nici o companie de acasă, o aștepta Andra în gară, o să rămână la ea câteva zile până își găsește ceva de închiriat.
-Hei, hei, hei, domnișoara. You’re alive!
Vocea lui a lovit-o până în adâncul stomacului. Se întoarce în direcția vocii lui.
-Bună, Andrei! A trecut ceva vreme de când nu am mai vorbit și mult mai multă vreme de când nu te-am mai văzut. Ce faci în gară?
-Te așteptam!
Răspunsul lui a uimit-o peste măsură. “Doamne, ce frumos este!” “Ce dor mi-a fost de el!”
-Nice try! Frumoasă glumă!
El își da capul pe spate și râde. “Doamne, ce frumoasă este!” “Ce dor mi-a fost de ea!” O fixează cu privirea.
-De fapt, vorbi serios.
-Poftim?!
-Da, vorbi cu Andra și i-am zis să… da, să mă lase să te iau eu de la gară și să rămâi la mine.
-Ceeeeeeeeee? Poftim?!
-Presupun că îți este greu bagajul. Vino, luăm un taxi.
El îi ia valiza, în timp ce ea îl urma mirată. Lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. El nu știa ce tare îi bate ei inima în preajma lui. Ea nu știa cât de mult își dorește el să o sărute.
-Îți dai seama că aștept niște explicații bine întemeiate.
El îi zâmbește și îi deschide portiera masinii.
-O să le primești după ce ajungem la mine, mănânci ceva și apoi dormi. Treisprezece ore pe tren sunt obositoare, nu?
-Hai, nu te mai eschiva și spune-mi.
-Acasă! și o sărută fugar, copilărește pe obraz. În acel moment două lucruri s-au întâmplat simultan: el a realizat cât de mult o vrea și inima ei a luat-o complet razna, amenințând ca în orice moment să îi sară din piept.
“Proasto! Parcă ai avea iar 15 ani!” “Prostule, îți bate inima ca unui puștan de 15 ani la primul sărut cu iubita!”
*
-Aoleo, tu chiar la 4 ți-ai găsit să stai? zicea ea, gâfâind din cauza efortului, în timp ce urca scările.
-Condiția fizică, femeie, condiția fizică! râde el.
Apartamentul era frumos decorat și spațios. El o conduce în bucătărie.
-O să îți pun valiza în fosta camera a surorii mele.
-Și, după, ai niște explicații de dat!
El râde zgomotos. Ea își aprinde o țigară și privește pe fereastră la agitația de afară. El o privește din pragul ușii ca vrăjit. Impulsul de moment îl îndeamnă să meargă să o ia în brațe. Părea atât de fragilă așa cum stătea în lumina soarelui, atât de inocenta. Cum e posibil ca la 19 ani să fi atât de matur, dar și de inocent deopotrivă?
-Deci, voiai explicatii, nu?
Ea tresare, smulsă brusc din gândurile ei. Își freacă antebrațele cu mâinile, dând senzația că îi e frig, deși afară erau peste 30 grade.
-Da, cam asta e ceea ce aștept, spune ea agitată.
-Then, have a sit și îți zic. Aseară intrai pe mess și vorbi cu Andra. Întrebai daca mai știe ceva de tine, o privește el cu reproș, pentru că în ultimele două-trei luni nu te-am mai văzut online, la telefon nu mai ști să răspunzi, practic ai dispărut de pe fața pământului. Mi-a zis că ai fost ocupată cu bacul și cu înscrierile la facultate, dar că vii azi în Craiova. Întrebai cu ce ocazie ne vizitezi și mi-a zis că îți cauți un loc unde să stai și că intrași la Universitate. Îi spusei că eu locuiesc singur și că ai putea la fel de bine să stai la mine și m-am oferit să te iau de la gară. A zis și o suni după ce ajungem la mine și îi zici ce ai hotărât.
