-Da, casa asta îmi place! Când o să pot să mă mut?
-O dată semnat contractul de vânzare-cumpărare, chiar și astăzi.
-În acest caz, să nu mai pierdem timpul, adaugă el pe un ton rece.
Finalizarea formalităților nu a durat mai mult de o oră. La cinci după-masa erau deja instalați. Copilul alerga fericit în sufrageria imensă a casei cu două etaje. Casa era împărțită: la parter livingul și bucătăria, și camerele menajerei și ale bonei lui Robert, etajul I cuprindea dormitoarele și biblioteca, iar etajul al doilea adăpostea biroul lui Bogdan.
-Când o văd pe Ioana? Îi sare copilul în brațe.
-Când vrei, puiule! Sun-o și te duc la ea.
Entuziasmat, copilul ia telefonul și îi formează numărul, dar în mai puțin de un minut era înapoi în brațele tatălui său, dezamăgit.
-Nu răspunde. Oare nu vrea să vorbească cu mine?
-Poate nu are telefonul cu ea. O suni mai târziu, campionule. Acum ia-o pe Becky și fugi la băiță.
Deși a încercat să mascheze, el era mult mai îngrijorat decât Robert de faptul că Ioana nu i-a răspuns la telefon. ”Sigur e cu el. Oare ce or face? Doamne, or să mă omoare întrebările astea!”
Aylin, cu aerul ei impetuos și lipsit de bun simț, dă buzna în încăpere. El începe să rememoreze amintiri. ”Îi plăcea să se joace cu Robi. Copilul lui avea un zâmbet angelic și era fericit. Ioana bate timidă la ușă, deși aceasta era deschisă.
-Ce fac băieții mei preferați?
Robi aleargă și sare în brațele ei. Bogdan se ridică alene, zâmbind charismatic și îi îmbrățișează pe amândoi, sărutându-și iubita tandru pe buze.
-Ne era dor de tine. Vorbește el șicanator, zâmbind afectuos.
-Da? Cât de mult? Flirtează ea. Hai, la masă. Nu vă zic de două ori.
Ioana venea la sfârșitul fiecărei săptămâni să își petreacă week-end-ul cu ei și fiecare vacanță. Îl încânta prezența ei și o iubea ca pe ochii din cap. Împreună alcătuiau cuplul perfect: ea e nici prea înaltă, nici prea scundă, undeva la 1,70, cu părul blond până la umeri și ochii mari și verzi, iar el, înalt cu ochii verzi-smarald, șaten, cu părul creț până aproape la umeri, dar îngrijit. Ea avea un caracter puternic și o gândire limpede și matură în orice situație. El era obiectiv oricând nu era vorba de ea sau de Robert. Ea era fata simplă, dar complexă. El băiatul rău, care avea grijă de ea. Se completau reciproc.”
Aylin îl împinge.
-De zece minute vorbesc cu tine. Mă ignori total. De ce ai luat casa asta? Nu îmi place.
-Nu mă mai bate la cap! tună el.
-Iar te gândeai la ea? Îl împunge ea în piept cu degetul ei anemic împodobit cu o unghie lungă și roșie.
El o prinde brutal de mână.
-Ascultă bine aici! Tu în casa asta ești o întreținută. Nici nu știu de ce te-am luat cu mine. Nu ai nici un drept să îmi faci mie reproșuri sau să îmi vii cu pretenții. Clar?
O împinge pe canapea.
-Și acum că ne-am înțeles, zâmbește el dulce, am niște hârtii de studiat.
*
Drumul l-au parcurs în patru ore. Andrei era nerăbdător să îi cunoască familia. Ea parchează mașina pe aleea ce ducea în micul parc de lângă casa ei. Deschide ușa și intră, invitându-l și pe Andrei să intre.
