DOAR EL...

Prolog

"Fiecare sfârșit are și un început"!

Auzeam în fiecare noapte aceste cuvinte.
Viața mea a fost ca o furtună, de când m-am nascut și pâna în prezent.
Povestea mea nu este una fericită, de fapt nu cred că am fost cu adevărat fericită până l-am cunoscut pe el...
Dar sa încep cu începutul.

Totul a început cu o frumoasă poveste de dragoste între două persoane diferite. El era tipul de băiat rău, care doar prin simpla lui prezență dădea pe spate orice fată, iar ea era acel gen de fată care învăța, asculta de părinți și nu ieșea din cuvantul lor.
Doi oameni cu vieți diferite.
Nu știu, cum dar mâna destinului i-a adus împreuna, i-au făcut dependenți unul de celălant.
Din frumoasa lor poveste, a rezultat un copil. Acel copil era rodul muncii lor.
Dar, cum în toate poveștile frumoase există si o parte întunecată, cei doi au fost siliți să renunțe unul la altul din cauză părinților acestora. El a plecat în armată, ea a rămas cu copilul, dar el nu sa mai întors.

Așa ea a terminat liceul și a plecat în altă țară pentru ai crea un viitor copilului ei. Astfel părinții ei au cresut-o și au avut grijă de micuța lor nepoată.

Copila a crescut, a copilărit, a mers la o școală. Dar pe mama ei o vedea foarte rar, nu mai spun că nimeni nu îi vorbea despre tatăl ei sau să îndrăznească cineva să aducă în discuție...până într-o zi...

-Diana!! Treci la telefon, e maicăta!!
Grăbită fata lasă ce avea în mână și se grăbește să ridice receptorul, în capul ei erau o mulțime de lucruri, dar le lăsase doparte cand aude vocea mamei de la receptor.
-Alo?!? Bună mămico!!
-Bună Diana! Ce dor mi-a fost de vocea ta!!
-Și mie mamă. Ce faci?Ești bine?Nu ai mai sunat de mult... Nici de ziua mea nu ai sunat. Iar ai uitat...
-Offff...știi prea bine că serviciul pe care il am nu îmi permite să sun când vreau, dar oricum LA MULȚI ANIȘORI, DRAGĂ DIANA!!
-Mamă ziua mea a fost acum o lună, tu nu ai mai sunat de 3 luni!!
-Știu, știu draga mea, dar am o surpriză pentru tine!!
-O surpriză?!?Pentru mine?!?
-Da pentru tine!! Luna viitoare o să vin acasă!!
-Da...așa ai zis și vara trecută, și a intervenit ceva și nu ai mai ajuns...așa o să fie și acum.
-Atunci a murit șeful meu, și știi că vreau să vin și fac tot posibilul...dar de data asta o să ajung, ÎȚI PROMIT!!
-NU PROMITE NICIODATĂ DACĂ NU EȘTI SIGURĂ CĂ POȚI FACE ACEL LUCRU!îi spun mamei și pun receptorul în furcă și nu mai aștept un răspuns din partea ei.
Asurzită de proprile gânduri, fug de la telefon și ma refugiez in patul meu. Din păcate, pătura cu care mi-am ascuns trupul lăsa să se audă plânsetele mele și gemetele mele. Eram cu moralul la pământ, nu aveam chef de nimeni! Vroiam să stau singură, vroiam să simt cum simgurătatea mă ia în brațele ei dulci și calde...