DOAR EL...

Capitolu 1

Nu fi tristă, nu îți mai face rău singură! Nu vezi că nu se merită?!? Tu faci bine și tot tu suferi... Urla rațiunea mea.

Eu am 17 ani, sunt o fată mai puțin obișnuită, nu vreau să ies în evidență cu nimic, vreau cât mai mult să fiu invizibilă. Nu am familie, sau ceea ce am nu se poate numi familie. Cu mama plecată mai mereu, dar în ultima vreme sa stabilit în țară, iar tata, tata...nu îl cunosc, nimeni nu îmi zice nimic. Bunicii m-au crescut, m-au întreținut.

De vreo 2 luni nu mai eram eu... Nu mai dadeam detali cu ce se întampla la școala, nu mai ieșeam cu prietenii și nu mai faceam nici o trăznae ( da eu eram genu care te puteai aștepta la orice și nimic din ce făceam nu era de uimit).

Acum stau în camera, cu muzica la maxim, abea mai mâncam, și toți prietenii erau la ușa mea, rugându-mă să mai ies din văgăuna mea.
Până și ai mei erau speriați, nu știau ce am pățit.

Nu știu cum dar până la uramă am cedata rugilor verișoarei mele, Andreea, a intarat în cameră și am încuiat ușa după ea.

-Băăăii ești
nebună? Vrei să ne bagi pe toți în pământ?!?
-Dar ce am făcut?spun eu uimită și cu o față fără de păcate.
-Cum adică "CE AI FĂCUT"?Stai aici închisă, nu mai ieși, tu ți-ai propus să îmbrătrânești aici?
-De ce nu? Sună chiar promițător?!? Oricum, cui îi pasă de mine?!
-Tu vezi câți sunt după ușa asta, dar câți mai sunt jos??
-Da??Adică toți ați venit să vedeți cum mă simt eu ??
-Normal fato!! Acum hai să stăm și să vorbim așa cum o faceam înainte.Ce sa întâmplat?
-Păi totul e bine, mereu a fost...!nici nu am rostit bine cuvintele că mă trezesc cu palma ei lipită de fața mea, mă ustura, iar câteva lacrimi se rostogoleau pe obrazul roșu.
-Scuze, dar o meritai, cum adică totul e bine??Nu plec de aici până nu scuipi tot!!
Și a scos cheile de la ușă și le-a pus în buzunarul pantalonilor ei, își ia o pernă și se așează cât,de,cât, comod, iar eu încep:
-Ne cunoaștem de când eram mici, ești sânge din sângele meu, și știi la fel de bine ca mine de ce sunt în sitiația asta!
-Fată, tu ai turbat?!?Nu știu dacă știi dar eu am veni în țară de 2 luni, ce să știu eu de tine, că la telefon nu răspunzi, pe Facebook nu mai intri, ce să știu, spune!!
-Nici bunicii mei nu știu, și nimeni altcineva nu mai știe, deci va trebui să nu spui la nimeni, moară stricată ce ești...
-Vai mersi, ma complimenta fata care mai are un pic și mucegăiește pe dinăuntru!!
-Tu ai venit, nu eu te-am chemat,deci ciocul mic!ea tot borboresea de ale ei, ir eu mai mult spun în șoaptă, sperând că nu mă aude:
-Mama a murit...
-Ceeeee???Nu se poate!  Nu are cum!!!De unde știi?!?
-Pai nu a mai venit pe aici...
-Păi și de unde a dedus capul tău sec asemenea aberații, poate are un caz nou?!?
Da mama, de când venise în țară, se angajase la poliție.

-Andreea...ma sunat un necunoscut, nici nu aveam numărul trecut în agendă!Și a spus să ne întâlnim ca să îmi spună ceva important, dar eu normal că am refuzat, și el mi-a dat adresa și când mă pregăteam să închid îl aud cum spune "SUNT TATĂL TAU"! Și a închis!
-Și ce ai de gând?Te duci să vorbești cu el?
-Fato?Tu te-ai prăjit la creer??Eu deja am fost, tu de unde crezi că știu că mama e la 2 metri în pământ?!? nici nu mi-am dat sema ca pe obrazul meu deja cateva lacrimi și-au făcut apariți, dar au fost destule ca ea să mă i-a în brațe...

-Te rog linișteste-te!O să fie totul bine, îți promit. O să vezi...

BĂĂĂĂI NENE, TOȚI AVEȚI O PROBLEMĂ CU PROMISIUNELE!!!NU LE MAI FACEȚI AȘA DE DES CĂ O SĂ ÎI RĂNIȚI PE CEI DIN JUR...