Cântec Trist

Capitolul 9

Capitolul 9

Megan POV.

A doua zi de dimineata, ma trezesc ceva mai devreme, chiar daca e duminica si ar trebui s-o dorm, in mod normal. In orice caz, daca nu ma trezesc in fiecare duminica la ora sase, nu ma simt bine!

Am lasat toata noaptea calculatorul deschis numai ca sa primesc vreun mesaj de la Tory, insa nu si-a facut aparitia nici acum. Nu stiu ce sa ma fac cu ea! Nu-mi mai imi da aceleasi batai de cap, insa nu pot spune ca mai simt ceva atat de puternic ca la mijlocul acestei relatii false. Toata viata mea e o minciuna si din pacate, minciuna aceasta o impart si cu Tory.

Nici ea nu-i vreo sfanta! Insa nu a facut atatea pacate cate am facut eu pana in momentul de fata. Privesc in jur sufocata de linistea ce ma inconjoara, as vrea atat de tare sa mai existe un glas in casa aceasta. Imediat ce stomacul ma anunta ca e gata sa se manance singur daca nu cobor in bucatarie, imi iau un hanorac pufos pe mine si cobor intr-o fuga.

In timp ce traversez treptele solide ale scarii, imi aduc aminte cu drag de ultimele poze editate. Imi amintesc ca am pus in prim plan scarile, apoi tinuta mea care scotea in evidenta parul de un blond deschis.

Ajung in bucatarie, unde constat ca mama mi-a luat-o inainte si deja si-a aprins tigarea. Ce-i drept, nu ajung prima mereu aici, insa incerc. Gust cafeaua fierbinte din ceasca mamei dupa care ma asez pe scaun putin obosita si casc cu ochii atinti la ea.

- Imi dai si mie una? Voi avea nevoie astazi ca sa nu ma enervez prea tare.

- Poti lua, dar nu sub acest pretext, Megan, spune mama in timp ce se ridica de pe scaun si trece pe langa mine. Sau mai bine zis Meran, continua sa ma tachineze.

- Mama, te rog frumos! Am pretenti de la tine, spun in timp ce aceasta incepe sa rada cu foc. Sper sa fie ultima zi in care imi mai poceste numele astfel!

- Nu prea cred, spune aceasta sigura pe ea.

Ii arunc una din privirile mele ingrozitoare dupa care oftez si deschid usor usa de la frigider. Privesc in jur si primul lucru care imi sare in ochi sunt cerealele si laptele. Mai bine nu, altceva, am pofta de altceva diferit de data aceasta.

Imi adancesc capul in mijlocul frigiderului si cercetez terenul cu atentie. Iau iaurtul cu capsuni de pe partea stanga si evident, cornul dominat de ciocolata, de langa.

Ma asez din nou la masa si imi infing coltii ascutiti in cornul moale si rece. Ma opresc pentru cateva secunde, inghit in sec si o privesc pe mama care inca fumeaza.

- Mama, eu cred ca Tory, spun in timp ce aceasta ma intrerupe printr-un sunet ciudat al limbii si ia cuvantul dupa cateva secunde bune.

- In toate propozitile tale nu lipseste niciodata Tory. Toata ziua numai de Tory aceasta imi vorbesti, de parca ar fi buricul Pamantului. Incep sa cred ca ai facut o dependenta pentru aceasta fata. Nu crezi ca deja exagerezi, draga mea? Nu crezi ca vorbesti cam mult de ea? Continua aceasta iritata cu interogatoriul ei.

- Poate, dar asta nu inseama ca o plac sau ceva de genul acesta. Nu mai interpreta tot ce spun, te rog.

- Nu, Megan, asta inseamna ca esti obsedata, ca nu poti trai fara sa-i pronunti numele.

- Nu e adevarat, mama. Ea e cu mult mai obsedata decat mine, adica il iubeste cu tot sufletul pe Tim, in timp ce Megan o pandeste din clipa in clipa. Ea abia daca stie ca pentru mine inseamna mai mult decat pentru Tim. Ma rog, am vorbit cu ea si ne cunoastem, dar fac pariu ca simte ceea ce simt si eu acum.

- Desigur, draga mea. V-ati intalnit, aseara-n vis, spune aceasta crezandu-se tare haslie la prima ora a dimineti.

Nici nu ma mai obsesc sa comentez, ea nu are cum sa inteleaga ca ceea ce am eu cu Tory e mai mult decat special. Imi termin iaurtul rece precum gheata si urc sus in camera. Ma uit prin lecti si imediat ce constat ca nu prea am teme, imi verific mesajele de pe calculator. Observ mesajele lui Tory si un zambet care rare ori se iveste, imi domina fata rosie precum un rac si intru in vorba cu ea in urmatorul minut.