Love to the end{a Ronks story}

Chapter #2

*Tonks Pov*:

*
In scurt timp am ajuns la Hogsmeade,unde trebuia sa ne intalnim toti din Ordinul Pheonix.
Multi erau deja acolo,dar i-am recunoscut doar pe cativa:Remus Lupin,Severus Snape si multi altii.
M-am indreptat hotarata spre ei sa-i salut,cand o lumina ca o explozie ne-a incetosat vederea.In fata noastra statea Albus Dumbledore.
Toti l-am salutat respectuos si el ne-a suras facand un pas in fata.
-Cred ca nu stiti de ce sunteti aici,asa ca s-ar cuveni sa va explic.
Aceasta fiind prima intalnire a membrilor Ordinului Pheonix,sper ca veti intelege de ce v-am chemat atat de devreme aici.
-Albus,iar ne iei cu povestile sau poti sa ne explici odata ce naiba se intampla.
M-am uitat incruntata la barbatul solid din spate car spusese asta.
-Rabdare....a spus Dumbledore.Sunteti aici,pentru ca Harry Potter, baiatul care a supravietuit,a venit la Hogwarts,scoala de magie si vrajitorii,pentru a studia al 2-lea an.Dar este intr-un pericol cumplit de mare.
Mai multe voci ingrijorate s-au auzit din spate,Remus Lupin jucandu-se cu ceasul nervos.
-Si in ce fel de pericol este? a intrebat el ingrijorat.
-Au avut mai multe atacuri asupra copiilor nascuti din incuiati,impietrindu-i.
Acum toata lumea murmura speriata.
-Eu banuiesc...Albus s-a oprit.Eu banuiesc ca mostenitorul lui Salazar Slytherin se afla in scoala,incercand s-o "purifice"de elevii nascuti din incuiati.
Remus a sarit de pe scaun spunand:
-Si ce putem face?
Albus a schitat un zambet.
-Iti admir grija pentru Harry,dar momentan cred ca ar trebui doar sa incercam sa protejam si sa supraveghem cat mai bine toata zona castelului.
-Si daca acel mostenitor va deschide Camera Secretelor?
Vocea era groasa si sigura care venea din spate.Toata lumea s-a oprit din murmurat ramanand stane de piatra cu ochii bulbucati si cu mana la gura uimiti.
Si Dumbledore a avut o clipa de uimire dar apoi si-a reluat calm vechea dispozitie.
-Ei bine daca se va intampla asta...
-Parca am stabilit deja ca nu exista nicio Camera a Secretelor in aceasta scoala dupa o evaluare precisa a ei. L-a intrerupt pe Dumbledore o voce sumbra.
M-am uitat spre locul de unde venea vocea,vazand cavera a lui Severus Snape.
-Severus,nu poti fi sigur de asa ceva.Cand a construit-o,Salazar Slytherin a construit-o intr-un loc foarte ascuns,unde nu se gandea nimeni ca ar putea fi construita vreo incapere,si nu intr-un loc banal,care ar putea fi descoperit cu usurinta de niste vrajitori de la Ministerul Magiei. a spus Dumbledore.
Snape s-a uitat urat la Dumbledore apoi s-a asezat inapoi la locul sau.
-Cred ca ai dreptate,Albus. am spus eu dintr-o data.Adica,daca acel mostenitor va incerca sa impietreasca toti copii cu sange nepur,va fi foarte grav.Eu spun ca ar trebui sa gasim mostenitorul lui Salazar si sa-l oprim.
Aproape toata lumea se holba la mine,asa ca,culoarea parului meu a devenit rosie.
Albus mi-a zambit.
-Multumesc,Nymphadora,pentru increderea acordata.
Am ramas putin enervata de faptul ca mi-a spus Nymphadora,dar am zis sa trec peste,surazandu-i inapoi.

*Remus Pov*:

-Albus,Harry e in pericol!Trebuie sa facem ceva!Nu o sa permit sa i se intample ceva rau.Il voi apara chiar cu pretul vietii mele!In niciun caz nu voi lasa sa i se intample ce li s-a intamplat lui Lilly si James... m-am oprit indurerat dupa ce am pronuntat numele lui James si a lui Lilly.E acel moment cand iti vine sa urli si sa plangi,dar te abtii pentru ca trebuie sa fii puternic.
Dumbledore s-a uitat cu ochii tristi la mine,cu o privire evident indurerata.
-Eram...am inceput eu sa vorbesc,dar glasul mi-a pierit.Eram cu totii PRIETENI!!am tipat eu.Cum a putut sa le faca asa ceva?!Cum,cum,CUM??!!am urlat daramand o masa.Sirius,tocmai Sirius....I-a tradat...am soptit,asezandu-ma pe bordura.Simteam cum capul imi arde ,si fiecare nerv din corpul meu imi spunea sa actionez.Era teribila acea senzatie.Simteam ca ma sufoc de durere.Cu toate ca au trecut foarte multi ani de cand au murit,inca le simt lipsa si ma indurerez de fiecare data cand cineva pronunta numele lor.Si acum ca tradatorul de Sirius a fost prins de abia acum,sentimentul de ura si de tristete s-a amplificat.
Nymphadora Tonks a venit in spatele meu,punandu-si o mana pe umarul meu.
-Hei,o sa fie bine.O sa-l protejam,iti promit!
Am incercat sa schitez un zambet,iar ea mi l-a intors inapoi.Apoi m-am intors catre Albus:
-Harry este singura mea legatura cu James si Lilly.Nu vreau sa-l pierd si pe el.O sa-l protejez chiar si cu pretul vietii mele.
Dumbledore a zambit si apoi s-a intors catre ceilalti membrii ai Ordinului:
-Pentru ca nu puteti aparea la Hogwarts,o sa zburati pe maturi,cate doi pe una.Trebuie sa pazim castelul Hogwarts din toate colturile si sa prevenim alt atac.
A facut mai multe grupari,eu nefiind atent la ele.
Ma joc cu o piatra aruncand-o incontinuu cu piciorul.
Dupa ce ridic privirea observ ca toti membrii Ordinului si-au luat zborul pe matura,eu ramanand singur,observ.
Mai vad o matura sprijinita de bordura si ma pregatesc sa ma sui pe ea cand aud o voce:
-Aha,deci plecam?
Ma intorc surprins si o vad pe Nymphadora in spatele meu.
-Ou Nymphadora.Credeam ca am ramas singur.Nu conteaza.
-Te rog,te implor nu-mi spune Nymphadora.Sunt Tonks.
-Sigur...Tonks? repet eu putin nesigur.
-Perfect!ma aproba ea zambindu-mi.
Ii intorc zambetul si ii observ look-ul mai...special.
Era imbracata cu niste blugi turquise si cu o camasa albastra inflorata si o jacheta din piele ,lila pe deasupra.Avea parul rosu care se schimba in roz si...verde si...stai putin.Era metamorf!
-Hei,esti metamorf,nu-i asa?
-Da...poti sa razi cat vrei,nu ma deranjeaza.Asta fac toti. a spus ea putin amagita.
-Sa rad?!am spus eu miratCred ca e super sa fii metamorf!As vrea si eu sa fiu...in schimb eu nu sunt si nu pot schimba ceea ce sunt...ma uit in pamant iar apoi observ ca Tonks se uita ciudat la mine asa ca dau din cap sa ma dezmeticesc.Nu conteaza.
-Esti bine?
-Da sigur!De ce n-as fii? am spus eu putin prea rastit.
Apoi mi-am dat seama ca am suparat-o,pentru ca si-a lasat capul in jos,parul schimbandui-se intr-un saten inchis si pierindu-i zambetul de pe buze asa ca spun:
-Ahm,iarta-ma!In ultima vreme ma comport putin cam...ciudat.am spus eu sec.
-Daca este ceva cu care te pot ajuta... a inceput Tonks.
-Nu ai cum sa ma ajuti.Oricum,nu conteaza asta.Ceea ce conteaza este ca sunt un nemanierat!Nici macar nu m-am prezentat!Eu sunt Remus Lupin.
-Stiu! a spus Tonks revenindu-i zambetul pe buze.
-Stii? ma uit la ea neincrezatoare.
-Da...adica...te stiu de mai demult timp.Atunci cand erai in ultimul an,eu eram in anul 3.Te-am vazut la festivitatea de sfarsit de an.E o prostie din partea mea sa zic asta,sigur nu-ti mai amintesti. a spus ea razand putin incordata.
-Aaaaaah....am spus eu desteptandu-ma.Erai fetita care si-a...m-am oprit sa vad daca primesc aprobarea ei.
-Spune-o si gata! a spus ea razand si acoperindu-si fata cu mainile.
-...care si-a varsat farfuria cu tort pe ea si s-a impiedicat dupa de pres!
-Exact! a spus Tonks razand.
Pentru prima oara dupa multi ani am inceput sa rad si eu.Era o senzatie extraordinara!Nu rasul vreau sa spun...ma refer la faptul ca stateam cu Tonks pe o bordura sub clar de luna.Pur si simplu Tonks era de gasca si te facea sa te simti..in largul tau.
-Acum imi amintesc!am spus eu.Dar nu inteleg...de ce nu ai facut o vraja ca sa te cureti de tort?
-Pentru ca....ametita de mine,am uitat ca am darul vrajitoriei si am vrut sa ma duc la toaleta sa ma sterg si atunci m-am inpiedicat de covor!A fost atat de stanjenitor! a spus Tonks razand mai tare impreuna cu mine.
-Cred ca ar trebui sa plecam.am spus eu uitandu-ma la ceasul meu de la mana.
-Sigur,haide! a spus Tonks cu o fata mai serioasa.
Am luat matura,ne-am urcat pe ea si am inceput sa zburam.
-In cateva minute trebuie sa ajungem! m-a instiintat Tonks.
Am aprobat-o nelinistit.