Love to the end{a Ronks story}

Chapter#5

*Remus Pov*:
*

Era luna plina.Am uitat complet de asta.Din ziua in care nemernicul de Fenrir m-a transformat,in fiecare noapte cu luna plina ma ascundeam intr-o incapere intunecata,legandu-ma de niste lanturi din fier,ca sa ma tina acolo.
Dar acum ce puteam face?
Urma sa ma transform in acea fiara,acolo,de fata cu Tonks.In cel mai rau caz,o vanam si apoi o omoram,iar in cel mai bun caz,reusea cumva sa scape,dar urma sa ma urasca pentru toata viata.

**
Tonks se uita insistent la mine.
-Remus,esti bine?a intrebat ea ingrijorata,dar ii simteam teama in vocea ei.Ma transformam.
Nu mai puteam vorbi,simteam cum mi se formeaza un bot cu colti uriasi,cum oasele din corpul meu se rup,cum mi se ascutesc simturile si cum ochii mei devin galbeni,mari si infricosatori.Nu o puteam vedea,dar o simteam.In fiecare noapte traiam acelasi chin.Era deja o rutina in viata mea.
Tonks s-a dat cativa pasi inapoi si a intrebat in soapta,cu vocea tremuranda:
-Ce ti se intampla?
Ii puteam simti frica,ii puteam auzi inima batand nebuneste.
Si atunci mi-am dat seama de ceva.Nu voiam decat sa o vanez,sa sfasii carnea de pe ea si dupa sa o infulec victorios.
Incercam sa ma opun acestor ganduri,sa le tin fata,dar era greu.Simteam ca nu mai pot rezista mult,si ca in scurt timp,fiorosul varcolac Remus Lupin va pune stapanire pe mine.Si atunci cand o va face,stiam ca Tonks nu o sa mai aiba nicio sansa.
M-am uitat la ea.Avea ochii mari si bulbucati si in orivirea ei am citit un amestec de sentimente:frica,curiozitate,uimire,mila,compasiune.
Si statea pe loc uitandu-se la mine.Nu intelegeam ce astepta.Probabil ca nu intelegea gravitatea situatiei,acum,ca eram aproape transformat,si ca in urmatoarele 2 minute maxim urma sa o vanez si sa o ucid.
Am incercat sa o atentionez eu.
Cu mare dificultate,am reusit sa rostesc cu o voce groasa,cuvantul:Fugi!
Dar se parea ca nu reactioneaza.A venit chiar mai aproape de mine,spunandu-mi:
-Lasa-ma sa te ajut.
Avea o voce calda si blanda.Nu stiam cum sa o fac sa inteleaga ca trebuie sa fuga de aici.
Apoi am inteles.Trebuia sa o sperii.
Am scos un urlet de varcolac,iar Tonks s-a dat cativa pasi inapoi.
Am repetat din nou,si stiam ca de data asta era ultima oara.Ori fugea acum,ori o omoram,cateva secunde dupa.
-Fugi!Fugi!Si nu te mai intoarce!
De data asta a cedat.A inceput sa fuga,uitandu-se in spate.
M-am transformat complet.Acum eram un varcolac si nu imi mai pasa de prieteni,de Tonks,de nimeni.Imi pasa doar de semenii mei si ma supuneam in fata foamei.
Am mai urlat o data,si am fugit dupa Tonks,vanand-o.

*Tonks Pov*:

*
Fugi.Fugi.Fugi.
Cuvantul asta imi rasuna in minte si am inceput sa o fac.Sa fug.Nu stiam pe unde merg,stiam doar ca trebuie sa fug departe de castel,ca Remus sa vina dupa mine si sa nu-i pun in primejdie pe elevi.Era o singura cale.
Padurea Interzisa.
Am intrat in ea,si simteam pasii pui Remus in spatele meu.
Este de necrezut ca Remus e varcolac.Acum inteleg cat de greu trebuie sa fie.
Si exact atunci,cand fugeam prin Padurea Interzisa pentru a-mi salva viata,mi-am facut o promisiune.
De acum voi fi mereu alaturi de Remus,si-l voi sprijini,si in momentele grele si dificile,si in momentele frumoase si fericite.
Remus era chiar mai aproape de cat mi-as fi inchipuit.Ii simteam pasii in spate,iar respiratia lui imi sufla in ceafa.
Nu mai aveam de ales.Stiam ca daca voi continua sa fug asa in adancul padurii,ori ma voi pierde,ori Remus ma va ajunge din urma.Asa ca am ales sa ma ascund dupa in trunchi de copac gros.
Remus s-a oprit,incercand sa-mi adulmece mirosul.S-a intors in partea mea.Atunci eu am sarit usor,in spatele unui alt trunchi de copac din directia opusa.
Se pare ca fusese doar un siretlic de-al varcolacului.Remus era chiar in spatele meu.Stiam asta si o simteam.Astepta doar sa ma intorc si sa vada spaima de oe chipul meu,ca apoi sa ma sfasie victorios.
Nu voiam sa-i dau satisfactia asta,dar altceva nu mai puteam face.M-am saturat sa tot alerg si sa tot fug.In viata,trebuie sa te mai si resemnezi.
M-am intors umila cu fata spre Remus.
Un ranjet ingrozitor i s-a asternut pe fata.
Voiam sa-i spun:Opreste-te,stiu ca inca esti tu,Remus acolo.Corpul acestui varcolac este doar un ambalaj.Tu nu ai vrea sa ma ranesti.Stiu asta.
Dar din gura nu mi-a iesit niciun cuvant.Stiam ca,cand se transforma,practic isi uita toate amintirile,isi uita memoria.E ca si cum memoria lui ar fi rescrisa doar cu aceste cuvinte:foame.vaneaza.supune-te chemarii stramosilor si a semenilor.
Probabil ca aveam o privire mai mult obosita decat infricosata.
N-am reusit sa rostesc decat:
-Fa-o.
Am inchis ochii,asteptandu-mi sfarsitul.Mai murisem o data azi.De ce nu si a doua oara?
Da,probabil ca entuziasmul si incurajarile interioare nu ma ajutau si nu-si faceau rolul prea mult de data asta.
Remus s-a apropiat de mine,lingandu-se pe bot.A venit mai aproape,pregatindu-se pentru atac.
Stiam ca voi muri,si de data asta definitiv.

_________

Sper ca v-a placut capitolul,si daca vedeti vreun cuvant scris gresit,ignorati-l si rescrieti-l voi.Scriu de pe alt telefon,si am unele problemute cu tastatura.
Imi cer scuze si pentru ca ati asteptat atat pentru capitolul asta,dar efectiv nu mi-am gasit timp sa.l scriu.
Ma rog,abia astept sa va aud parerile legate de acest capitol.:* ♥