Bayview's Saint Nicholas High (Bakugan x Vocaloid f.f)

Capitolul 5: Balul Bobocilor, o experienta "minunata"

          Balul bobocilor este chiar astazi si, sa fiu sincera, nu am niciun partener, inca nu s-a gasit nimeni destul de bun pentru a fi pe placul me. Ba, bine ca nu, nimeni nu s-a obosit sa ma invite. Ma rog, nu e cine stie ce, oricum relatiile de liceu sunt doar jocuri copilaresti ale unei minti tinere pline de curiozitati.

          Imi pregatesc rochia si incep sa imi fac parul (tapat, foarte mare) apoi imi iau rochia neagra, ciorapii dungati alb si negru in stil Alice in tara minunilor si imi aleg o pereche de bascheti Chuck Taylor negri. In geanta de tip rucsac in forma de panda imi depozitez lucrurile cele mai importante, telefonul, castile, banii, cheile de acasa si servetelele.

          Ma machiez in stilul meu obisnuit si apoi ies pe usa de cires a apartamentului meu.

          Cobor la etajul 1 unde Luka ma asteapta si pornim spre scoala.

          Ajunse in sala de sport a scolii, Luka se vede cu Shun si merg impreuna, iar eu dupa ei, in coltul salii unde era o canapea mica, gonflabila din cauciuc negru pe care s-au asezat cei doi porumbei iar, langa ei statea o fata ce parea destul de inalta (Asta in ochii mei de persoana cu o inaltime nici mai mare, dar nici mai mica de un metru si cinzeci si sase de centimetri), cu o silueta de model si parul blond platinat natural (Imi dau seama cand o persoana are parul platinat natural si era o nuanta chiar naturala).

          Fata se ridica si incepe sa vorbeasca.

        "Hei, sunt Julie, incantata de cunostiinta."

        "M-Mi-Mi...."

        "Mi si mai cum? Mia? Miha?"

        "Nu, uhm... Ha... Hatsune Miku, incantata..." zambesc eu cu dintii mei aproape drepti...

        "Esti un geniu sau ceva? Adica pari asa de mica si de copilaroasa, nu pari de a9a... Cati ani ziceai ca ai?"

        "Am... Am 15 ani, daca vrei iti arat si buletinul."

        "Si totusi, esti asa de mica de statura, ca o zanisoara."

        "Uhm... Mersi, cred... Mi s-a mai zis..." rad eu stanjenita de situatie.

        "Si ce esti?" intreaba ea.

        "Uhm... Cum adica?"

        "Pai ce esti? Adica esti emo, scene, goth sau metalhead?"

        "Buna intrebare, nu m-am gandit niciodata la chestia asta... Eu sunt eu."

          Sa fiu sincera, m-a prins cu garda jos la faza asta. Povestea nu este nici prea lunga, dar nici prea scurta. Nu puteam sa zic ca fac parte din vreuna din acele "bisericute".

          Copiii "Goth" imi ziceau sa plec de langa ei ca sunt prea colorata si sa ma duc la persoanele "Scene". In scoala nu avem un grup de copii "Scene" asa ca m-au trimis impachetata la cei "Emo" care erau, cum sa zic, ai naibii de plicticosi (Toata ziua citeau Bacovia iar, cei ce ma cunosc stiu ca nu am nicio tangenta cu genul liric. Se plangeau ca mamele lor nu le iau Iphone 4S ci 4 simplu si cred ca "a fii rebel" inseamna a purta tricou cu o formative de la care nu stii nici macar un vers si ca doar cocalarii fac graffiti, indiferent daca e logo-ul de la Ac/Dc)si acestia mi-au zis ca sunt o poserita infecta si ca nu am ce cauta la ei (de asemenea s-au si tiganit la mine...) si asa am ajuns la pustii Metalhead dintre care imi sunt amice doua fete...

          Defapt singurii mei prieteni sunt Luka si cred ca Dan, de asemenea mai este si Neru (fata de la clasa paralela cu care nu vorbesc chiar 24/24, ca sa zic asa. Dar, suntem prietene de cand lumea si conversam destul de des despre cum Skins este un serial mai fain ca "The Vampire Diaries" si din cand in cand facem misto de Edward din Twilight, stiti voi, zanisoara lucitoare care suge sange ocazional...).