Bayview's Saint Nicholas High (Bakugan x Vocaloid f.f)

Cap 9: Out Of Control

-2 luni mai tarziu-

        Stateam pe banca in ora de sport, era cursul de arte martiale , eram obosita, prea obosita sa pot face ceva, bausem 2 litri de apa si nu mai mancasem ceva consistent de vreo luna.

        De doua luni nu mai mananc solid, de doua nu mai dorm, de doua nu mai zambesc. Ai mei nu mai observa nimic, defapt sunt chiar bucurosi. Mi s-au ridicat notele si nu am mai cauzat niciun fel de problema (Ceea ce, pentru mine, e un miracol. S-au fi saturat si ei sa se trezeasca cu politia la usa pentru actele mele candva zilnice de vandalism/grafitti). De asemenea, de doua luni, am inceput sa am niste inclinatii ciudate...

        De exemplu,  de fiecare data cand simt miros de mancare, incep sa vomit, ceea ce nu am mancat, doar apa sau sucuri. Plang fara motiv, nu dorm si atunci cand gresesc ceva important la vreo tema sau vreun proiect, totul mi se face negru in fata ochilor si sa-mi bag daca inteleg de unde imi apar toate vanataile si ranile alea pe mana. 

        Cea mai recenta inca sangereaza si nu da semne de oprire, am schimbat bandajul de trei ori si nimic...

        Acum vine partea in care va intrebati, "Prietenii ei unde sunt?"

        Pai, Luka... E Luka si m-a tradat. De restul am ales sa ma departez rece si rapid, nu vreau sa pateasca si ei ceva doar pentru ca stau cu mine, nu vreau sa ii ranesc, au vieti destul de complicate, nu au nevoie si de mine sa le dau mai multe batai de cap.

        "Wow, asta da lupta, aveam nevoie de ceva adrenalina... Sunt sigur ca m-ai fi batut, totusi..." se asaza langa mine.

        Mi-am bagat casca in ureche si m-am ridicat in picioare, dadeam sa plec.

        Oh, cacat, am ametit... Trebuie sa merg in continuare...

        Nu acum, in orice moment, dar nu acum... Urechile imi tiuie, ametesc...

        Genunchii se inmoaie, dau sa merg mai departe, sper sa ajung la cabinet...

        "Miku! Asteapta!" aud o voce strigandu-ma si apoi totul s-a facut negru.

        Deschid ochii si ma uit in jur, vederea imi este incetosata...

        "Domnisoara, nu va speriati, totul e in regula..." imi spune o asistenta.

        "C-Ce am patit? Cat am dormit?" intreb eu, incercand sa ma ridic.

        "Nu inca, intindeti-va, mai dormiti... Ati lesinat de la o rana masiva de pe mana stanga si de la lipsa de alimentatie, ati fost in coma 3 zile."

        "Trei zile? Cine m-a adus? Parintii mei au fost aici?"

        "A fost chemata ambulanta de un tanar destul de fasnet, ati avut noroc de el. Parintii dumneavoastra au fost aici pana acum o ora, s-au dus sa se culce, aveau nevoie."

        "Ce tanar?" am intrebat.

        "Nu si-a spus numele si nici nu l-am vazut... Defapt, nimeni nu l-a vazut. Avea gluga trasa si nu a reusit nimeni sa il vada la fata, de asmenea, a plecat cu cinci minute inainte sa vina parintii tai."

        "Ce fel de om ar putea fi? Sigur trebuie sa fie vreo cale sa aflu de el...Nu are cum sa nu fie om."

        "Asa cum nici tu nu ai avea cum sa fii un spirit al sunetului?"

        "Cum ati-?"

        "Se stie deja, numai ca nu e diferenta intre voi si noi, doar niste mici superputeri si cateodata malformatii ciudate, de exemplu, un stern fragil ca de sticla..."

         Mi-am atins pieptul, nu voiam sa mi se aminteasca de asta, nu avea sa ma opreasca...

         "Dar ce ar putea fi?"

         "Ar putea fi un..."

         "Inger... Sau cel putin un inger ce se foloseste de un trup uman..."

         "Sau un inger adolescent."

         Era o doamna mica de statura, cu parul platinat, foarte subtirica si cu pielea usor bronzata. Nu parea sa aiba mai mult de 45 de ani, cu un rid foarte mic de expresie in zona nasului, ca rezultat al zambetului ei permanent. Avea un machiaj simplu, natural si cat se poate de discret, purta hainele specifice meseriei, bluza avea un model cu inimioare albe si galbene. Fata ei semana exagerat de mult cu a unei persoane cunoscute.

        "Apropo, imi aduceti aminte de cineva."

        "Poate, s-ar putea sa o cunosti pe fiica mea, e in aceeasi clasa cu tine."

        "Stati, sunteti mama lui Julie?"

        "Poate..."

        "Ma bucur sa va cunosc. M-as fi prezentat, dar aveti fisa mea in mana, deci nu cred ca are rost. Probabil ca stiti chestii pe care nici eu nu le stiu." ii spun eu.

       "Poate." imi zambeste.

       "Apropo, Julie stie de toate celelalte rase precum Resarieni, Vampiri si Trinieni?"

       "Doar de Vampiri, Resarieni si Vocaloizi. De Trinieni nu se mai stie absolut nimic."

       "Nici n-avea ce sa se mai stie, au fost exterminati complet, noi, Vocaloizii am fi avut aceeasi soarta."

       "Ma bucur sa stiu ca nu s-a intamplat."

           Apoi a plecat si eu m-am pus inapoi la somn. A doua zi mi-au dat drumul acasa si mai bine nu o faceau. Oficial, am belit-o....

        "Miku, ce era in capul tau, de ce ai o taietura asa de mare?"

        "Nu stiu, nu stiu, chiar nu stiu..." incep eu sa ma panichez.

        "Cum sa nu stii? De ce nu stii? De ce faci de astea? Ai o viata atat de usoara si faci de astea?" urla mama la mine si eu incep sa plang.

        "Vrei motiv sa plangi? Uite motiv sa plangi!" se enerveaza si imi trage o palma.

       "Lasa-ma! Lasa-ma si pleaca!"

        "Sa stii..." spune ea si isi face bagajul. Stiam ca eu o opresc sa plece cu afacerile, asa cum face de obicei.

        Si... a plecat...

        Am ramas singura in casa, eu m-am uitat in oglinda si vad urma rosie de palma.

        Imi fac doua felii de paine prajita si le mananc. Mananc solid pentru prima data in ultima luna.

        Dar, nu pentru mult timp. Nici nu am terminat a doua felie si deja prima venea afara. Am mers la baie, m-am racorit si m-am asezat in pat. Ma uitam pe tavan si ma durea stomacul ingrozitor. M-am dus la dulapul de pastile si am inghitit doua calmante deodata. Mi se facuse frig.

        M-am pus in cada si am dat drumul la apa calda, m-am spalat cu greu si m-am uitat inspre briceagul pe care il tineam pe post de arma de aparare... Ce m-ar fi determinat sa fac tampeniile alea pe mana? Ce ar fi putut sa ma faca sa ma ranesc in halul ala?

         Iau briceagul si trag o linie, doua trei, pana bratul imi era complet rosu, nimic prea adanc totusi... Am bagat mana in apa. Durea. Dar se simtea si o senzatie placuta, o accelerare a pulsului, o euforie biologica a adrenalinei. Nu, am zis ca nu mai pierd controlul!

          Dar totusi...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Pam, Pam, Paaam, capitool!!!

Scuze ca postez greu, dar inspiratia mea e mereu la pamant cand trebuie sa o iau de la ultimele capitole scrise... 

Si... da... E Varaaaaaa!!!! XD

Multumesc de toate citirile, voturile si cate un coment pe ici pe colo, ma bucura sa vad ca lumea mai citeste chestia asta!

Stay Happy si Keep Daydreaming♥♥♥