Not My Tipe (Yaoi 18+) •CORECTARE•

Capitolul 3 •CORECTAT•

Hei, hei, hei! Ce mai faceți porumbei? ...... Asta nu eu am scris-o, să fie clar. Nu sunt o ciudată, bine? Sau sunt? Asta voi să mi-o spuneți, în comentarii, vă rog.

Așa, acum, revenind la oile noastre, am revenit cu un nou capitol. Deci, fără deci, am vorbit și cu sys și ne-am decis să postam o dată pe săptămână, deci da. Atât am avut de anunțat. Sper să fie ok și pentru voi și atât.

PS: La media e Am-chan. (N-am găsit poză îmbrăcată, sorry.)

Lectură plăcută!

~Persepectiva lui Ryan~

I-am facut semn lui Amy și mi-am continuat drumul spre spatele școlii, unde aveam să mă întâlnesc cu gașca mea. Dar ce mai gașcă. Nici măcar nu-i cunosc, doar ne întâlnim acolo să fumăm. Nici nu știu cum îi cheamă. Mă rog...

Mă îndreptam cu pași greoi spre banca din fața mea, unde i-am zărit pe 'prietenii' mei.

"Salut băieți." zic făcând un semn, de salut, cu mâna.

"Hey Blaze."

"Salut frate."

"Bună Ryan."

"Yo tipule."

Wow. Se pare ca ei îmi știu numele. Eh, puțin îmi pasă.

"Mi-am uitat ţigările." spun căutându-mă în buzunare.

De fapt nu le-am uitat, doar că de la ultima dată când tata m-a prins fumând, mi-a luat ţigările și am fost nevoit să le ascund și să cer de la alții. Nu-mi fac griji, deoarece tipii ăștia îmi dau mereu.

"Nu-i nimic frate. Ia aici." spune și-mi întinde pachetul lui și bricheta.

"Mersi...boya." zic aprinzându-mi ţigara, el aprobând din cap.

Mda... Mereu când nu-mi aduc aminte un nume spun 'boya' și se pare că nimeni nu s-a prins încă, niciodată. Ce proști. Totul spre bine...sau nu?

Îmi fumam liniștit ţigara, când simt 2 brațe care mă îmbrăţișează pe la spate. Deja știam cine e, dar preferam să ignor, să nu mă enervez, nu de alta.

"Aha, deci mă ignori. Câtă nepoliteţe."

"Aa, și spui că, să îmbrăţișezi un om pe la spate, e politicos?" întreb, apoi trag un fum și îl expir ușor.

"Păi normal, doar e pentru că te iubesc."

"O, mai lasă-mă! Tu chiar crezi că eu înghit asta, Xenia? Ce-ar fi să mă lași dracu' în pace?!" încep să strig, deja exasperat.

Nu o suport pe fata asta! O urăsc din tot sufletul meu! E populara liceului și crede că dacă toți o venerează și eu sunt 'prințul ei pe cal alb'. Mai scutiţi-mă! Urăsc oamenii ca ea, mai mult decât pe restul.

E o curvă la juma' de preț și se crede frumoasă! Frumusețea nu stă doar în ţâţe bombate și cur gelatinos! Frumoasă trebuie să fi și pe interior, doar atunci te poți considera cu adevarat frumoasă.

"Xenia, lasă-l in pace. Nu te-ai săturat să tot strige la tine? Ce-ar fi să fi cu un alt baiat, care să te prețuiască, ca mine?" spune unul din grup.

Asta a sunat ca o insultă la adresa mea, dar pentru că are legătura cu Xenia, nu merită să il bat pe tip. Intr-un fel m-a salvat de scorpie. Nu merită capu' ei nici flegma mea, d-apoi să mă bat, avand-o pe ea ca 'premiu'.

Mi-am stins ţigara, i-am aruncat bricheta înapoi baiatului și am plecat de acolo, lasand-o pe curvă cu ochii-n soare.

E nasol să fi popular...

M-am gandit că ajung orele pe ziua de azi, așa că m-am îndreptat spre ieșirea liceului.

Nu cred că vin mâine la școală. Oricum n-am ce face și n-am nici un chef de colegi.

Cât eram eu pe gânduri mă simt iar îmbrăţișat pe la spate.

Of, nu iar...

"De câte ori-" încep, dar mă opresc când văd cine mă îmbrăţișează. "Am?"

"Cine altcineva?" întreabă zâmbind.

"Ce cauți tu aici? Nu trebuia să fi la ore?" întreb nedumerit.

"Nu asta contează acum. Te rog să vi mâine la școală. E foarte important!" spune aproape lăcrimând.

"Bine, bine. Doar nu plânge."

"Serios? Chiar o să vi?" mă întreabă, ochii strălucindu-i.

"Da, da, o să vin."

"Yey, acum trebuie să plec. Jyaane, Ry-chan!" spune ea din fugă, făcându-mi cu mâna.

"Da, da, ne mai vedem micuțo." spun și-i fac cu mâna.

Mă întreb oare ce-o vrea. De obicei nu face așa când vrea ceva..... Pe cine păcălesc, de fapt chiar așa face, dar face asta când ceva chiar e important. Mă întreb oare ce-o fi atât de important... Eh, o să aflu mâine.

Am renunțat la ideea de a descoperi motivul ascuns al lui Am pentru a mă aduce mâine la școală și mi-am băgat mâinile în buzunar, îndreptându-mă spre casă.

Ajuns acasă am observat că nu era nimeni, deci m-am putut îndrepta liniștit spre camera mea. M-am schimbat și m-am așezat la calculator. Am început să caut pe internet licee din alte țări.

-După o vreme-

În sfârșit, am găsit un liceu care mi se pare cât de cât acceptabil. Se pare că numele liceului este Shutoku și mai sunt locuri disponibile. Media de intrare nu trebuie să fie foarte mare și efectivul de copii e mediu. Perfect. Și mai e și în Japonia. Departe de toți proștii din America și departe de părintii mei.

Vouă încă nu v-am spun, nu? Voiam să mă mut la un alt liceu cât de curând, dar nu-l găseam pe cel potrivit. Acum că l-am gasit, mai trebuie doar să reușesc să-mi găsesc un loc unde să stau, apoi pot pleca liniștit in Japonia.

Singura persoana de care o să-mi pară rău că o las în urmă e Amy. O s-o întreb dacă vrea să vină cu mine, dar n-am speranțe. Părintii, prietenii și tot ce are e aici și nu cred că le poate părăsi. Cât despre mine...eu n-am nimic aici, decât durere, așa că plec.

După ce am găsit ce cautam, am închis calculatorul și m-am uitat la ceas. Era 12 AM, așa că am hotărât să mă culc. Am facut un duș rapid și apoi m-am pus în pat adormind instant.

~V-a continua~

Hellooo! Sperăm că v-a plăcut capitolul! Vă pupăm și vă iubim mult! ฅ(• ɪ •)ฅ

PS: Dacă vreți dedicații, doar scrieți în comentarii și veți primi!

Matta ne!