Not My Tipe (Yaoi 18+) •CORECTARE•

Capitolul 5 •CORECTAT•

Hey, ne vedem din nou și se pare că și la timp, yey, ce bucurie. Dar n-am s-o lungesc mult cu nota autorului, că azi chiar n-am inspirație, așa că eu și sys sperăm să vă placă!

PS: La media e blondul.

Lectură plăcută!

~Perspectiva lui Ryan~

M-am trezit destul de bine dispus, datorită faptului că aseară am avut noroc și am reușit în sfârșit să găsesc școala potrivită și un loc unde să stau.

Și ce e cel mai bine e că totul se află la mii de kilometrii depărtare, departe de părinti și de oamenii ăștia falși. Cine știe, poate acolo sunt persoane mai puțin false. Japonia... Mi se pare o țară așa de misterioasă, abia aștept să o văd.

Am început să-mi fac rutina de dimineață, tot un zambet, ceea ce era foarte, dar foarte neobișnuit pentru mine. Eram fericit că în sfârșit puteam să scap de tot ce mă înconjura...dar, aveam impresia că uit ceva...

"Ryan! La masă!"

Ah, da. Am părinţi. Iar dacă am părinți nu pot părăsi țara singur. Off... E atât de nedrept! Mai ales că părinţilor mei puțin le-ar păsa dacă aș pleca. M-am îmbracat, cu o pereche de blugi negri și un maiou alb, cu ceva fucking inscripții și niște accesorii specifice mie.

Am coborât demoralizat la masă, cu gandul că sigur nu mă vor lăsa să plec și am început să mănânc.

"Poftă mare, mă bucur că ne-ai salutat, Ryan." spune tata.

"Mda... Cum zici tu." spun mâncând restul feliei de pâine cu Nutella.

"Of, ești chiar așa nepoliticos."

"Îhâm." spun absent, iar apoi îmi amintesc că voiam să-i întreb dacă mă lasă să plec, dar am zis s-o las pe mâine. "Eu am plecat." spun ridicându-mă de la masă și îndreptându-mă spre iesire, fără ca măcar să salut, băgându-mi imediat caștile în urechi.

Mergeam agale spre școală uitându-mă plictisit prin jur. M-am gandit să văd cât e ceasul, iar când m-am uitat și am observat că era trecut de 12 PM, mi-am spus că ș-așa nu mai ajung la prima oră, așa că am luat-o pe drumul cel lung spre școală.

Cu ocazia asta pot și eu să mai admir împrejurimile, că tot stăteam închis în casă, copil antisocial, ce să fac?

Mă plimbam prin jur, până când am văzut ceva ce mi-a luat ochii. Pur și simplu am început să mă holbez, da, holbez, dar în felul meu. Acel fel prin care să nu-și dea nimeni seama, pentru că eu sunt expert, ce să mai.

Erau niste bunăciuni, vai, și ce mai bunăciuni. Iar voi sunteți ceva gen: 'Oh da, bunăciuni, cu ţâţe mari și bombeu.' dar nu. Nu au ţâţe și nici cur...bine poate au, dar depinde.

Oricum, nu sunt fete, sunt tipi dragilor, tipi. Ahh și ce mai tipi... Si a, da, sunt gay. Am uitat să menționez? Ups. Și nu sunt ceva gen: 'Oh vai, să nu afle că mă vor bârfi!', nup, sunt gay și mă mândresc cu asta. Toată școala știe și mă doare-n pix.

Așa, și acum revenind la bunăciunile mele, să vedem dacă putem agăța. M-am îndreptat spre ei și am vrut să-i 'atac', dar apoi am văzut că au intrat pe o străduță lăturalnică și, curios din fire, eu i-am urmat.