E târziu
și scriu,
și ochii sunt opaci
și sub ei e pielea rece,
întunecată,
cearcăne grele se
prind pe chip.
Gândurile fug și
coapsele mă dor,
și lemnul scaunului geme,
și mi-e somn și scriu ceva,
nu știu ce,
gânduri de cerneală,
pe rândurile unui copac,
o viață.
Și încep să aberez,
mintea alunecă peste tot,
și ochii reci și grei privesc
prin foaie.
Și mi-e somn,
dar nu dorm.
Lumina e aprinsă,
îmi zăresc umbra,
și e doar o umbră.
Și mi-e somn,
dar nu dorm, și degetele
mă dor, și totul doare,
dar stiloul încă sângerează
pe aici
Și e târziu devreme,
și nu dorm,
și totul doare și e ciudat de obosit
Și mi-e sete, sete sete
și ochii reci reci grei
și încă stau pe scaun.
YOU ARE READING
Zidul De Poezie
PoetryUneori găndurile vin prea repede şi nu stau mult.Uneori sentimentele sunt prea puternice şi prea zgomotoase, încât abia se fac auzite în eterna linişte sinistră a minții.Ei bine,de aceea a luat naştere poezia:pentru prea mult şi prea adânc, şi de ac...
