Dragă Moarte,
Stăteam și mă gândeam...
Oare coasa ta îmi va zgâria sufletul?
Oare el va urla?
Ai face asta,dragă Moarte?
Ai face-o?
Ești tu, doar tu și poate vrei să mă iei,
dar eu...
Vântul bate și carnea mea șuieră
e atât de întuneric, iar tu-mi respiri
în față.Fiori reci mă trec, și parcă devin dependentă
Fața ta o masă inexpresivă de emoții,
mâinile tale,pumnale ale singurătății,
Și totuși, e frumusețe,frumusețe tristă
Și aș sta,oh,n-aș mai pleca
Dar tu mă uiți, îmi dai drumul
la mână,mă împingi în lumină,
Și tu stai în întuneric suspinând
și mângâind obrazul sărutat
de mine,
Dragă Moarte.
![](https://img.wattpad.com/cover/62116452-288-k674503.jpg)
CITEȘTI
Zidul De Poezie
PoetryUneori găndurile vin prea repede şi nu stau mult.Uneori sentimentele sunt prea puternice şi prea zgomotoase, încât abia se fac auzite în eterna linişte sinistră a minții.Ei bine,de aceea a luat naştere poezia:pentru prea mult şi prea adânc, şi de ac...