Capitolul 1

677 41 6
                                    

După un drum lung şi obositor mă chinui cu greu să nu îmi las din nou lacrimile să cadă peste obraji. Vântul bate cu putere şi îmi întoarce părul în toate părțile. Sunt prea obosită atât psihic cât şi fizic să îmi mai pese de cum arăt în momentul de față.
Brațul puternic al femeii de lângă mine mă ajută să mă mențin pe picioare.
Înainte să deschid gura pentru a încerca să spun ceva, un taxi opreşte în fața noastră. Mătuşa Anna mă ajută să urc şi se pune lângă mine pe bancheta din spate. Arunc o privire pe geam la străzile Virginiei. Vântul suflă tot în calea lui, iar stropii reci de ploaie se preling rapid pe geamul maşinii. Afară plouă foarte tare. Parcă vremea îmi oglindeşte starea. Atingerea mătuşii mă face să tresar. Înainte să-mi dau seama, eram în fața casei. Nu cred că am mai fost niciodată aici, sau am fost, dar când eram foarte, foarte mică. O casă cu totul şi cu totul străină pentru mine.

Mătuşa mă ajută să cobor din maşină şi să înaintez pe aleea plină de pietricele, îmi face loc să intru înăuntru şi mă ajută să imi dau jos geaca neagră şi îmbibată cu apă, o aşează în cuierul pe care l-am observat în dreapta ușii. Îmi descalț singură bocancii şi îi pun într-un colț al holului.
Mătuşa Anna îmi face semn să mă aşez pe canapeaua de culoarea lemnului, iar eu o ascult.

-Ați ajuns? O voce groasă şi masculină se aude din capul scărilor. În câteva secunde coboară un băiat brunet îmbrăcat doar intr-o pereche de pantaloni de trening.

Nu mă obosesc să mă ridic şi nu pentru că sunt o needucată, doar că nu am garanția că mă mai pot ține pe picioare.

Două brațe puternice mă ridică şi mă trag într-o îmbrățişare. Acum corpul meu este lipit de corpul brunetului, iar nasul lui se află în părul meu.

-Îmi pare aşa de rău, îmi spune cu o urmă de regret în glas.

Fără să-mi dau seama izbucnesc într-un plâns zgomotos. Lacrimile prelingându-se pe pieptul acestuia. Cu un ultim gram de putere pe care nu credeam că îl mai am în corp îl înconjor pe băiat cu brațele şi îl strâng cât de tare pot.

Oricât am încercat şi mi-am promis că nu mai plâng, uite-mă aici în brațele lui umplându-l de lacrimi. M-am săturat să aud "Îmi pare rău!" sau "A fost o persoană minunată!"

Mă desprind cu greu din îmbrățişarea sa când simt că aerul nu mai vrea să-mi intre în plămâni şi fac un pas în spate.

Arunc o privire spre mătuşa Anna care îi face un semn brunetului.

Acesta mă prinde de braț şi urcă scările împreună cu mine. Înaintăm pe un hol lung şi întunecat până ce acesta deschide uşa unei camere şi mă aşează pe pat, mai exact pe margine. Încerc să-mi şterg lacrimile cu podul palmei, dar altele noi le iau locul imediat. Băiatul se aşează în genunchi în fața mea şi îmi şterge lacrimile cu degetul mare. Încerc să-i zâmbesc, dar mi-am dat seama ca oricât aş încerca nu pot să fac asta.

-Ce spui să te dezbrăcăm şi să te punem în pat? mă întreabă acesta, iar eu măresc ochii speriată. Ultimul lucru de care mai am nevoie este un viol.

Brunetul îmi observă reacția şi încearcă să dreagă situația, dar mai rău o înrăutățeşte.

-Să ne culcăm.

Mă dau mai în spate la auzul cuvintelor lui.

-La dracu', spune şi îşi trece o mână prin părul brunet deja ciufulit. Să dormim, continuă pe un ton mult mai blând față de cel precedent.

Nu fac altceva decât să afirm cu o rapidă înclinare a capului. Un somn este tot ce am nevoie în momentul de față.

Prinde cu degetele marginea hanoracului şi mi-l trage peste cap înainte să apuc să protestez ceva. Acum încep să am îndoieli la faptul că vrea să dormim.

Privirea îi cade pe trupul meu şi îşi plimbă ochii de jos în sus, până ajunge la piept. Îşi muşcă buza, iar eu îmi acopăr sutienul negru, simplu, cu ambele mâini.

Perversul naibii! Dacă nu eram în situația asta, cel mai probabil îl pocneam.

Mă ridică aşa de încet şi blând de pe pat, de parcă îi este frică să nu mă spargă sau rănească. Nu sunt o păpuşa de porțelan.

Îşi coboară degetele spre nasturele blugilor. Dacă încerc să-l opresc o să trebuiască să-mi las din nou pieptul la vedere şi nu vreau să fac asta. Hotărăsc să-l las să continuie, pănă la urmă mătuşa Anna este jos şi nu trebuie decât să țip. Blugii mei alunecă în jos odată cu degetele lui care îmi ating pielea foarte uşor şi lent şi mă fac să tresar.

Ies din ei în timp ce brunetul se ridică la nivelul meu. Este cu mult mai înalt decât mine. Trebuie să-mi dau capul pe spate pentru a-l putea privi în ochi.

Se dă un pas în spate şi mă examinează din nou, iar eu roşesc sub privirea lui insistentă.

Când ochii lui ajung din nou pe fața mea şi observă încruntătura dintre sprâncene ridică din umeri.

-Uite, spune după ce culege un tricou negru de pe pat.

Nu putea să mi-l dea de la început! Nenorocitul.

Încă pare nedumerit când vede că nu mă îmbrac. După câteva secunde oftează şi se întoarce. Îmi trag repede peste cap tricoul mare, larg şi negru care îmi trece cu greu de jumătatea coapselor.

Brunetul se întoarce şi se aşează pe pat, trăgându-mă si pe mine odată cu el.
Printr-o mişcare rapidă mă întoarce şi face în aşa fel încât să stau cu capul pe pieptul lui cald.
Trage pătura mare şi pufoasă peste noi.

Înainte să-mi dau seama, căldura păturii şi a pieptului său mă copleşesc complet, iar oboseala îşi spune cuvântul şi ajung să adorm mai repede decât m-am aşteptat.

___________

Hei lume, carte noua! Ce parere aveti?

Legături Primejdioase Where stories live. Discover now