Legături Primejdioase

Capitolul 5

-Să ştii că poți să-mi laşi sutienul în pace, spun în timp ce-i studiez spatele.

Hmm, are un spate frumos...dacă pot spune asta despre un spate.

Ryan dă drumul dintr-o dată bretelei, iar aceasta se lipeşte de pielea mea cu putere. Un scâncet îmi scapă printre buze.
Asta a durut.
Îmi strecor mâna sub tricoul său şi îi ating uşor pielea spatelui. S-a oprit din mers şi simt cum încremeneşte.
Dintr-o dată prind şi trag cu putere de elasticul boxerilor lui, după care îi dau drumul.
Îl văd cum tresare.

Măcar acum ştii cum m-am simțit, îmi spun în gând şi chicotesc.

Ieşim împreună în curtea plină de elevi. Cerul s-a întunecat şi mai mult ca azi dimineață, iar vântul s-a întețit.
De îndată ce ieşim pe poarta şcolii, trag pe mine geaca lui.
Mi-o pun pe umeri şi mirosul de mentă amestecat cu cel de tutun mă loveşte din plin.

Doamne, ce bine miroase!

Ryan îşi măreşte ochii şi se uită speriat la mine.

-Faci parte din haită?

Haită? Dar ce, se află pe aici un soi de vârcolaci şi nu ştiu eu?

Sigur îşi bate joc de mine!

Păi hai să intrăm în joc, îmi spun şi îi răspund:

-Da, normal că da! îmi dau ochii peste cap, probabil încearcă să se joace din nou cu mintea mea.

Acesta prinde de geacă şi începe să-o pipăie exact în dreptul sânului meu stâng.

Şi daca nu vedeam ce era cusut pe geacă în momentul în care a atins-o, probabil îl pocneam pentru că mă pipăia.

Dar acum ştiu că nu pipăia, sau cel puțin nu pe mine.

Deasupra sânului meu stâng, ieşea în relief pe geacă un lup gri, nu mai mare ca o monedă, probabil din cauza aceasta nici nu l-am observat până acum.

Nici macar nu era geaca mea, așa că nu aveam de unde să știu ce naiba căuta acolo.

Am ridicat din umeri, dar Ryan a continuat sa vorbeasca in continuare: 

 -Nu pot sa cred! Ești probabil doar de câteva săptămâni aici și deja te-au primit în grupul lor, iar eu mă chinui de așa mult timp doar să aflu câteva informații, tonul său era de-a dreptul indignat.

Pentru ca nu voiam să mă creadă o proastă, deoarece nu aveam habar despre ce e vorba, m-am prefacut că nu l-am auzit.

 Sper doar că băiatul acela frumos să nu fie un vârcolac sau mai știu eu ce grozăvie!

 Doamne, FAITH, te auzi ce spui? mă mustr singură.

Eu și Ryan ne-am despărțit înainte să apuc să o vizitez pe mama, deoarece am căzut de acord că ne-am apropiat destul unul de altul în doar câteva ore.

Acum stau în pat și încerc să citesc ceva din manualul de literatură pentru că vreau să recuperez ora pierdută azi, dar se pare că verișorul meu nu are de gând să-mi facă pe plac și să mă lase în pace.

-Faith, deschide naibii ușa asta! trage din nou de clanță, dar în zadar.
La naiba cu tine! spune și izbește cu palma în ușă.

Iau cartea de literatură care e destul de groasă și o izbesc cu putere în ușă, cauzând o bufnitură de toată frumusețea, nu mi-am dat seama până acum ce ecou frumos are camera asta.

-Ce naiba faci acolo? începe să trateze ușa cu o ploaie de lovituri. Doamne, cât mă bucur că e făcută din lemn masiv.

-Mi-o trag, doar asta fac panaramele, nu? Țip revoltată și acum arunc cu manualul de istorie în bucata de lemn.