Simți?

Capitolul #1.

18Septembrie.

Dimineata mea începe sa prindă culoare.Razele Soarelui sunt atat de luminoase încât camera mea este luminată numa' de ele,însă pe cat par de frumoase,ele vin decat sa strălucească,nu si sa încălzească.Deschid usor uşa balconului.E frig,dar o închid repede inapoi.Nici nu mă pun bine in pat,căci pe usa dormitorului meu intra sora'mea strigând:

-Jess,trezeşte-te!Am pregătit două boluri cu ceriale pentru micul dejun si ar fii bine sa vii jos in 10 minute deoarece mama si tata au ceva sa ne spună.

Mintea mea nu stia cum sa reacționeze,era ora 8am si eram atat de somnoroasă. Dar nu contează,ma pregătesc sa cobor la bucătărie unde mă asteptau toți.Nici nu am intrat bine pe usa bucătării caci deja se simțea o tensiune între noi.

-Vino,dragă!Ia loc.Dorim sa discutăm cu voi. (Spuse mama,asezandu-se pe scaunul din capătul mesei.)

Ne-am asezat cu toții jos unde eu împreună cu sora'mea,Eliza am inceput sa gustam din ceriale facute de ea.Părinții mei se uitau unul la altul,de parcă nu stiau ce sa ne spună.Până la urmă "domnul" tata prinde curaj si vorbeste primul:

-Fetelor...Noi avem ceva foarte important sa va spunem.De astazi înainte(...)...Veți merge la o scoală privată.

-Da , (adăuga-se si mama).Veți avea parte de o educatie mai buna.

(...........)

Stai,scuze.Nici acum nu imi pot revenii auzind acele cuvinte.Scoală Privată ?Ce?Probabil ca voi nu prea înțelegeți cat de Rau poate fi aceasta idee. Păi,sa va explic.Părinții mei sunt milionari.Trăim intr-o casă foarte mare,prin care nici eu nu prea stiu sa umblu de-a una singură;am niste părinți care sunt plecați cam tot timpul din cauza lucrului,iar acum vor sa ne ducă la o scoala privată,unde nu cunoastem pe nimeni si unde vom fii departe de cei cu care am copilărit?NU.Nu o sa întâmple asta niciodată.

-Poftim?Nu.Nu puteti face asta! (Spunse Eliza cu o voce iritată).

-Ba da,draga mea.Astazi vă veti face bagajele,iar diseară la 23:00 veti avea avionul spre Liverpool.

-Nu!(reprosez eu).Nu vom merge nici unde.

Iar atunci toata lumea a inceput sa se certe dis de dimineata.Masa pe care am crezut ca o voi avea linistita,nu a fost asa.Toata lumea urla unul la altul.Era un "circ" in bucătăria casei.Dintr-o data tata,iritat si nervos,deoarece i-se vedeau venele pe gât ,dă cu pumnul in masa zicand:"Gata. Pana la cina sa aveti facute bagajele!".Nimeni nu a mai avut curaj sa scoată vreun cuvant dupa ce tata a dat cu pumnul in masa.Am urcat cat de repede  sus in camera mea.Eliza m-a urmat.

-Nu pot sa cred ca vor sa ne duca in Liverpool! (Spuse Eliza strangandu-si niste haine de pe scaunul meu.)

-DA!Viața noastra nu a fost atat de distrusă,dar ei acum au distrus-o cu totul.

-Jess,dar daca am incerca...

-Nu,Eliza!Nu înțelegi.Tata a spus NU,iar nimic sau nimeni nu il va oprii sa ne duca la scoala aceea. (Am adăugat eu inainte sa o las pe Eliza sa isi spună propozitia).

Dupa discuția pe care am avut-o cu Eliza am inceput sa imi imachetez hainele.Dintr-o data,din întâmplare dau de o poza cu mine si Eliza in parcul din oras.Nu stiu de ce,dar dintr-o data in corpul meu începe sa se simtă un frig.Din ochi incep sa imi curga primele lacrimi care se preling usor pe obrajii mei imbujorați.Nu am putut rezista.Inima imi batea foarte tare in piept,credeam ca o sa explodez.Eu nu voiam sa plec de aici.E greu sa pleci de undeva in care iti sunt legate toate amintirile.Dupa câteva minute in care inima mea era parca epuizata si destul de crăpată in toate părțile,am preferat sa ma asez in pat si sa uit de toate pana cand cineva va veni sa ma trezească.Bagajele mele erau facute si asezate intr-un colt al camerei.Ochii mei se inchid usor,insfarsit simt mirosul libertatii.Ce divin!E asa de frumos sa stii ca ai o lume doar a ta in care fiecare pas gresit duce spre perfectiune,spre măreție. Unde nici măcar un monstru nu te poate speria deoarece singura teama iti este sa nu se sfârșească totul.

(..........)

Nu am putut dormi foarte mult deoarece zgomotele facute de mama şi tata au fost auzite prin toata casa.Ii auzeam doar cum se certau ca nu găseau actele pentru scoala.Scarbita de discutile astea m-am coborât jos unde am băut un pahar cu lapte.L-am observat pe tata venind si el.Se asează langa mine,insa eu imi întorc privirea. Deodată tăcere este întreruptă de o replică obisnuita părinților :

- Jess. Sa nu cumva sa ma faci de rusine!Altfel...

-Altfel ce?Altfel mă vei duce la scoala de corecție?Sau o sa ma închizi in casa?Aaa...Sau,nu o sa te mai intereseze de mine la fel cum ai facut-o pana acum? (Am adăugat eu ,ridicandu-ma de la masă. )

Imediat ce m-am ridicat,tata m-a prins de antebrat ridicandu-ma un pic in sus si uitandu-ma in ochii lui care păreau sa împrăștie  fulgere si tunete.

-De astăzi inainte ai sa-ti închizi gura,iar daca vei scoate vreun cuvant ,vei vedea tu,afurisito!

-Da-mi drumul!Mă doare mana!(Adevarat,ma durea mana foarte tare deoarece mă tinea sus ,iar eu eram pe varfuri).

-Dă-i drumul,tată! (Urla-se Eliza).

Deodată tata mi-a dat drumul antebratului.Nu mai era mult pana cand trebuia sa mergem la aeroport.Acum poate va întrebati cum imi va fi acolo fara amicii mei. Pai,asta e problemă! Eu nu am prieteni.Prietenii mei intodeauna imi erau alaturi doar pentru ca aveam bani.Întotdeauna ii interesau doar partea materială.Asa suntem defapt toți.Niste oameni care-si dau si ultima suflare pentru a vedea frumusețea exterioară. Pentru ultima data din acest an,ma duc in camera mea si ma asez în patul meu care întotdeauna va fi călduros.Acolo unde ma voi duce ,la acea scoala,mai exact dupa cuvintele mele 'o inchisoare' ,o sa am doar un pat sinistru care va fi asezat langa toate celelalte intr-o camera fara viata.
Cand s-au lasat norii asupra Soarelui ,iar vantul adia usor ,aud zgomotul ceasului care imi indica ca era ora plecării.Incep sa ma îmbrac,apoi imi iau valizele si le duc la usa de unde le ia Domnul Charlie,valetul casei."La revedere camera,la revedere viata".De acum înainte bun venit suferința.In colțul celalalt o vad pe Eliza cu lacrimi in ochi.Bagajele noastre erau duse deja la masina.Cobor incet pe scările care erau lustruite frumos de catre Doamna Anna,soția domnului Charlie. Ajung in fata masinii.Părinții mei ne asteptau acolo.Mama mea a venit şi ne-a îmbrățișat pe amândouă,insa tata nici nu s-a uitat la noi.Pot sa spun ca de mica,tata nu prea avea o relație buna cu noi.Era plecat cam tot timpul,iar cand venea ne ducea in oras,insa cu oamenii de-afacere. Nu prea aveam realtia aceea de tata si fiica.Odată intrate in masina,iar motorul vibrand ne-am dat seama ca o sa ne astepte ceva greu,dar aveam noroc deoarece eu cu Eliza ne aveam una pe alta.Macar atat puteam avea,dacă parintii nostri nu ne erau alaturi.